Dragi vizitatori, blogul nostru şi-a schimbat adresa. De azi înainte, vă aşteptăm să ne vizitaţi pe următoarea adresă: www.fiibiruitor.com

Mulţumim pentru fidelitatea dvs!

pic.php Astăzi, 28 Septembrie este ziua învăţătorului nostru iubit şi scump, Vasile Filat. Vrem din partea familiei noastre, să ne folosim de aceasta ocazie şi să-i mulţumim pentru învăţătura deosebită pe care ne-a dat-o din Cuvîntul Lui Dumnezeu în toţi anii de cînd ne cunoaştem. Dar nu numai atît, mulţumim pentru că totdeauna învăţătura pe care am primit-o de la el, a mers mînă în mînă cu exemplul lui de trăire, un exemplu demn de urmat.  Dumnealui, a devenit pentru noi  ca şi un tată, care a căutat să dea tot ce are mai bun pentru aşi creşte copiii spre maturitate.

Îi suntem adînc recunoscători pentru tot ceea ce a făcut pentru noi. Şi ne rugăm ca Dumnezeu să-l răsplătească după bogăţia Sa în slavă!

IMG_0523 Făcînd un tratament în una dintre clinici, am auzit fără ca să vreau istoria unei doamne. Pentru mine a fost un caz extraordinar, un exemplu demn de urmat. Aş vrea ca toată lumea să cunoască acest caz de jertfire a unei mame plină de dragoste pentru fiul ei.
O.T.Cum v-aţi cunoscut şi cum v-aţi căsătorit cu soţul dumnvoastră?
Dna Liuda:
Cu Sergiu, soţul meu,ne-am cunoscut la staţie în Durleşti. Ne-am îndrăgostit unul de altul imediat şi ne-am, căsătorit din dragoste mare.
O. T. Ce s-a întîmplat cu dînsul?
Dna Liuda: Avea mai mulţi bani la el şi cineva aflase. L-a asaltat din spate, lovindu-l cu ceva în cap şi i-a luat banii. Soţul meu însă a decedat de la acea lovitură. Nici pînă azi nu se ştie cine a făcut-o. Eugen, fiul meu avea pe atunci 7 ani, era în clasa întîi.
O.T.Ce a însemnat soţul,  pentru dumnvoastră şi de ce nu v-aţi mai recăsătorit?
Dna Liuda:
Nu vreau să mă recăsătoresc şi nici nu aş putea să o fac. Aşa soţ ca soţul meu nu mai există. El era foarte tandru, respectuos şi din cale afară de educat.(În timp ce am pus întrebarea am observat că ochii i-au dat în lacrimi. Aş vrea să vă pot reda dragostea care se simţea în vocea acestei doamne atunci cînd vorbea despre soţul dumneaiei)
O.T.  Ce salariu primiţi?
Dna Liuda: 1176 lei.
O.T.  De ce nu aţi plecat peste hotare, aşa cum fac mulţi?
Dna Liuda:
În oraş nu am pe nimeni dintre rude. Iar Eugen învaţă foarte bine, este eminent. Nu vreau să-l duc la ţară să înveţe. Aş vrea să-i ofer posibilitatea să înveţe aici, în oraş. Şi oricum eu nu-mi pot părăsi copilul.
O.T. Cum vă descurcaţi cu educarea şi întreţinerea copilului?
Dna Liuda:
Eu consider că omenia este mai presus de toate. Trăiesc după principiul:”Bine faci, bine primeşti”Aşa am fost eu educată şi mă strădui să educ în el ceea ce s-a sădit în mine. Mă mai ajută rudele mele cu produse.
O.T. Ce relaţie aveţi cu fiul dumnevostră?
Dna Liuda:
Eugen apreciază foarte mult jertfa şi efortul meu. El este cel ce face curat în casă. Toate conservele pentru iarnă le facem împreună. Toate le facem împreună. Iar anul acesta m-a uimit mult. La serbarea aniversării mele de 45 ani, el  mi-a cumpărat 5 trandafiri albi. Şi-a adus aminte că aşa îmi dăruia soţul meu şi acestea sunt florile mele preferate. Cum a reuşit să strîngă banii pentru flori, nu ştiu. Dar eram aşa de fericită! Îmi venea să rîd şi să plîng!

Epilog
Ascultam povestea acestei doamne şi-mi dădeau ochii în lacrimi. Să fi fost excesivul meu sentimentalism sau mai degrabă realizarea faptului că încă mai există oameni care văd o valoare deosebită în familie, care nu se lasă intimidaţi de încercărle care vin în viaţă, dar se jertfesc cu bucurie pentru ca membrii familiei să fie fericiţi.
Cu siguranţă doamna Lidia şi-ar fi dorit un alt destin, dar faptul cum a acceptat totul ca din mîna lui Dumnezeu, faptul cum a rămas lîngă fiul ei, păstrînd amintirile despre soţ, devotamentul dumneaiei pentru valorile familiei, te înduioşează pînă la lacrimi.
Nu-mi rămîne decît să mă rog ca bunul Dumnzeu să-i dea multă mîngîiere în viaţă printr-o relaţie cu El şi să aibă numai bucurii din partea  fiului Eugen. 

IMG_0511  În data de  15 Septembrie, studenţii, participanţi la sesiunea de studiu Inductiv, Homiletica, au susţinut examenul final.
Timp de două săptămîni fiecare , a avut posibilitatea să înveţe arta predicării Cuvântului Lui Dumnezeu. Paralel cu toate acestea, s-a studiat şi epistola lui Iacov, pregătind planul de predare la fiecare lecţie în parte.  Pentrucă Institutul de studiu Inductiv, are ca scop echiparea integrală a slujitorului Lui Dumnezeu, practica este parte din pregătirea oferită de institut. De aceea, pe parcursul acestor două săptămîni, fiecare student a avut posibilitate să aplice în mod practic toate cele învăţate. De cîteva ori au avut însărcinarea  să predea o lecţie din epistola lui Iacov, la un grup de creştini şi necreştini. Însă pe lîngă toate acestea, studenţii au avut posibilitatea să pregătească mai multe predici în baza principiilor învăţate şi apoi să meargă în stradă să predice la oameni.
În una din zile am împărţit pe toţi studenţii în 4 grupe. Fiecare grup a trebuit să meargă la cîte o categorie de oameni, cărora au trebuit să le predice. Categoriile de oameni  au fost următoarele: boschetarii, prostituatele, musulmanii şi oamenii dependenţi de droguri.  M-am bucurat nespus de mult să văd cum Dumnezeu a folosti pe fiecare student în parte ca să se facă cunoscut.  Grupul care a mers să predice la boschetari, ne-a mărturisit că mulţi din aceşti oameni, cu lacrimi în ochi îi ascultau şi primeau Cuvîntul. Chiar unul din ei, plingînd şi mulţumindu-le că au venit, l-a primit pe Domnul Isus în inima,  ca Domn şi Mîntuitor. Tot aşa si prostituatele, au primit Cuvîntul şi s-au arătat foarte deschise pentru studierea şi cercetarea Sfintelor Scripturi mai departe. Cu ocazia acestui exerciţiu, studenţii institutului nostru au găsit căminul din regiunea Malina Mică, unde locuiesc studenţi arabi  musulmani. Şi chiar lîngă ei, este un alt cămin cu evrei musulmani. Studenţii,  s-au mirat cu cîtă  atenţie ascultau Cuvîntul  aceşti oameni şi cît de frumos a lucrat Dumnezeu. Ultimul grup, care a mers la centru de reabilitare pentru oamenii drogaţi, a avut parte de o primire foarte bună din partea administraţiei. Unii dintre victimele drogurilor, şi-au deschis inimile ascultînd Cuvîntul lui Domnului.

Să ne rugăm în continuare pentru aceste 4 grupuri de oameni, care trăiesc în societatea noastră de astăzi. Dumnezeu să ne ajute ca să putem lucra cu ei mai departe, şi să le putem duce mesajul Evangheliei Domnului nostru Isus Hristos.
Toţi studenţii au trecut cu succes examenul final şi acum, timp de 3 luni de zile,  pînă la sesiunea următoare, ei trebuie să deschidă grupe de studiu, să pregătească lucrarea individuală şi astfel să  pună  în practică tot ceea ce au învăţat la această sesiune.

Mărturii de ale studenţilor:

Studenta Viorica Albu, la sfîrşit de sesiune a mărturisit următoarele:

Domnul m-a întărit şi mai mult în Cuvânt. Am înţeles că este foarte mare responsabilitate să mă adîncesc în Cuvânt, şi să am roade din Cuvânt şi nu din fire. Am luat hotărîrea ca orice studiu pe care îl fac cu grupele mele să-l fac pas cu pas după cărţile de studiu Inductiv. Şi să-i învăţ şi pe ei să studieze nu numai să le fac lecţia şi gata.

Galina Hadjaeva a spus:

La aceasta sesiune am venit cu o mare bucurie pentrucă ştiam că voi învăţa foarte multe lucruri. Am înţeles mai bine cum pot trăi în aşa fel ca să se vadă o credinţă vie în viaţa mea.
Nu m-am gîndit niciodată că după această sesiune voi deschide o grupă de studiu, dar am fost aşa de motivată încît sînt gata să predau acest curs şi altora. Mulţumesc foarte mult pentru truda pe care aţi depus-o pentru fiecare din noi, sunteţi un exemplu extraordinar, demn de urmat. Dumnezeu să va binecuvinteze şi să vă răsplătească.

Ecaterina Savin a mărturisit următoarele cu privire la această sesiune:

A fost prima sesiune şi sunt tare entuziasmată. Am avut un timp greu, dar foarte folositor şi binecuvîntat. Niciodată nu am crezut că pot să stau o zi întreagă studiind Biblia. Dar la această sesiune, m-am convins că Dumnezeu a scris Cuvântul Lui special pentru mine. Sunt aşa de multe taine pe care Dumnezeu mi le-a descoperit cu privire la încercări, ispite, credinţă, înţelepciune, etc.  Pînă a veni la sesiune, treceam prin încercări şi ispite. Diferenţa este că nu le numeam pe nume şi nici nu făceam o deosebire între ele. Acum însă ştiu… !
În urma acestor două săptămîni  de studiu, eu am învăţat cum se face planuri de lecţie, plan schematic şi mai ales am învăţat cum să fac pregătesc  şi să predic o predică.

Tot Ecaterina a dat şi un exemplu practic despre felul cum a trecut prin încercări chiar în timpul sesiunii:

La mijloc de sesiune, Dumnezeu a decis să-mi încerce credinţa. Am pierdut portmoneul cu mai mulţi bani în el care nu erau ai mei. Reacţia, au fost lacrimile. Apoi mi-am adus aminte de scopul şi mai ales rezultatul încercărilor din viaţa mea, şi deodată m-am liniştit. Ba mai mult, m-am bucurat în aşteptare să văd ce va face Dumnezeu. Domnul în acea zi mi-a dăruit un telefon mobil de care aveam nevoie şi mi-a dat încă mai mulţi bani decît eu am pierdut. Acum eu sunt puternică şi biruitoare…!

Malai Alina a mai adăugat umrătoarele:

Această sesiune a fost o mare binecuvîntare pentru mine! Nu regret nici o zi din ea. Acum privesc la probleme cu alţi ochi, căci cunosc de unde vin şi cum să le rabd sau să le birui.
Mulţumesc pentru învăţarea Cuvântlui amănunţit. Domnul să vă răsplătească!

Cristina Manic a mai spus:

M-am convins că Cuvântul este foarte important în viaţa omului şi sunt responsabilă ca să-l cunosc şi să-l trăiesc în viaţa mea.
Această sesiune purşisimplu mi-a concretizat şi mai mult viziunea mea. A fost o sesiunea foarte, foarte bună şi spre zidirea mea! Dumnezeu să vă răsplătească!

Dragă cititor, Institutul de studiu Biblic Inductiv, are ca scop zidirea poporul Lui Dumnezeu in Cuvântul Lui Dumnezeu. Să pregătească şi să echipeze liderii spirituali, folosinduse doar de Cuvântul Sfînt pe care ni la lăsat Dumnezeu tuturor. Din mărturiile studenţilor, ai putut înţelege ce mult i-a ajutat pe ei faptul că au studiat  în cadrul Institutului nostru. De aceea, nu rata şansa ca să vii şi tu şi să înveţi profund Sfintele Scripturi  şi apoi să fii învăţat cum să le transmiţi şi la alţii. 
Cu ocazia aceasta vreau să mulţumesc şi conducerii acestui Institut care  a depus şi depune un efort foarte mare în răspîndirea Cuvântului Lui Dumnezeu prin intermediul acestei şcoli. Este vorba de directorii pentru regiunea Euroasiatică, domnii Mia şi Costel Oglice, şi directorul Institutului din R. Moldova, domnului  Vasile Filat.  Dumnezeu să-i binecuvînteze şi să-i răsplătească pentru exemplul şi munca lor măreaţă.

Nimeni nu se împotriveşte drepturilor omului, ceea ce este, evident, bine; dar aceasta numai pînă cînd începem să ne gîndim serios la sensul termenului şi la implicaţiile lui. Atunci se va dovedi că ideea aceasta creeaza diverse polarizari. În ce fel pot fi legitimate drepturile omului şi intelese corect? Exista o baza pentru drepturile omului  şi demnitatea acestuia ? Acestea sunt cîteva întrebări la care vreau să răspund în acest articol.

Ce este “Demnitate umană”?

Dicţionarul explicativ al limbii române ne dă următoarea definiţie a cuvîntului, demnitate: 

DEMNIT//ÁTE ~ăți f. 1) Caracter demn; destoinicie. 2) Atitudine demnă. 3) Comportare demnă. 4) Înaltă funcție de stat. [Art. demnitatea; G.-D. demnității] /<lat. dignitas, ~atis , vrednicie

Acelaşi dicţionar explicativ al limbii române dă următoare explicaţie  cuvîntului “Uman”:

UMÁN, -Ă, umani, -e, adj. 1. Care ţine de om sau de omenire, privitor la om sau la omenire, caracteristic omului sau omenirii; omenesc (1). 2. (Adesea adverbial) Care are dragoste faţă de oameni, care simte compasiune faţă de suferințele lor; omenos, bun, sensibil. – Din lat. humanus. 

Din definiţia cuvintelor, putem deduce următoarele adevăruri, cu privire la “demnitatea umană”:  
– Demnitatea umană cuprinde caracterul, atitudinea şi comportamentul omului ca fiind destoinice, bune, sensibile la suferinţele celorlalţi.
– demnitatea, mai vizează şi o funcţie înaltă de stat, ceea ce ne arată că orice individ, cu o funcţie înaltă în stat, are obligaţia să se poarte cu demnitate, destoincie şi vredncie cu privire la poziţia sa şi faţă de oameni.
-o demnitate, destoinicie, care simte compasiune pentru om şi suferinţele acestuia. Arată dragoste faţă de oameni şi omenire.

Ţinân cont de toate acestea, să vedem,

Ce învaţă Legea Lui Dumnezeu despre “demnitatea umană”?

Cuvântul “demnitate” nu este întîlnit niciodată în Biblie. Însă găsim de multe ori scris cuvântul “destoinicie”, care are acelaşi înţeles cu “demnitate”. Deci, ce spune Dumnezeu despre “destoinicie” în Cuvântul său. De unde vine ea şi cum un om poate trăi destoinic. Apostolul Pavel ne spune următoarele cuvinte:

5 Nu că noi prin noi înşine sîntem în stare să gîndim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, (2Cor 3:5)

Demnitatea  omului nu este produsul sforţărilor proprii, nu este produsul studiilor superioare, ci ea vine de la Dumnezeu. Dumnezeu este un Dumnezeu al destoiniciei şi atunci cînd El intră în vieţie noastre, ne ajută să trăim destoinic.

Am văzut că cuvîntul demnitate mai descrie şi o funcţie înaltă în stat. Ce spune Biblia despre aceasta? Găsim un caz în sfintele Scripturi cînd socrul lui Moise, i-a dat un sfat bun ginerelui său cu privire la cum să pună pe oameni în conducerea ţării. Elihu, socrul lui Moise i-a dat umrătorul sfat:

21 Alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni de încredere, vrăjmaşi ai lăcomiei; pune -i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cinci zeci şi căpetenii peste zece. (Exod 18:21)

În sfatul de mai sus, mai înţelegem şi cîteva caracteristici ce ţin de demnitate umană. Un om cu demnitate este şi un om temător de Dumnezeu. Tocmai din cauza că se teme de Dumnezeu, ele ste un om de încredre şi vrăjmaş al lăcomiei. Doamne, binecuvîntează-ne, Tu, cu astfel de conducători.

Dar va spune cineva: “eu vreau să trăiesc demn, eu vreau să fiu un om destoinic şi temător de Dumnezeu. Însă cum este posibil aceasta?”  Dumnezeu ne răspunde cînd spune:

16 Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
17 pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. (2Timotei 3:16-17)

Scriptura, Cuvântul Lui Dumnezeu care este insuflată de El, este aceea care ne învaţă , ne mustră, îndreaptă şi ne dă înţelepciune pentru ca noi să fim şi să trăim cu demnitate umană, indiferent de poziţia pe care o avem în societate.
Sfintele Scripturi trebuie să fie socotite ca şi document de bază din care să ne informăm cu privire la demnitatea umană, mai ales în ţara care trăim noi şi care se consideră o ţară creştină. Deci, aşa cum am văzut în legea Lui Dumnezeu, nu omul, ci Dumnezeu decide ce este demn, destoinic sau vrednic. Oare cine poate şti mai bine cum este demn de trăit, decît Cel care ne-a creat?

Despre  drepturile  omului şi pînă unde le pot respecta?

Din punct de vedere omenşte, la baza drepturilor omului stau două documente de bază. Şi anume este vorba de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conventie adoptata in 1850 si intrată în forţă în 1953 de către Consiliul European, şi Declaratia Universala a Drepturilor Omului  care a avut loc în 1948, dupa cel de al II-lea război mondial. Şi una şi alta cuprind cam aceleaşi legi, ca :

– dreptul omului la viaţă
-dreptul libertăţii de sclavie
-dreptul la căsătorie
-dreptul la intimitate
-dreptul libertatii de a vorbi 
-dreptul de a nu fi torturat
-dreptul de a nu fi discriminat, etc.

Chiar dacă  majoritatea drepturilor omului par a fi benefice pentru om, se pune întrebarea, cum procedăm atunci cînd ele se contrazic unul pe altul? Se ştie foarte bine că nici un drept sau constituţie, alcătuită de om în lumea aceasta nu pretinde a fi perfectă. De aceea ce ne facem atunci cînd prin respectarea unor drepturi ale omului, noi defapt facem încălcări grave ale multor alte drepturi? Cum să procedăm? Cum să procedez în cazul cînd respectarea anumitor drepturi din lista celor doua tratate, se contrazic între ele, şi defapt încalcă alte drepturi fundamentale ale omului? În cazul acesta, trebuie să apelăm la o lege mai bună, mai desăvîrşită decît acestea. Şi aceasta este Legea Lui Dumnezeu, Biblia, pe care sfântul Iacov o numeşte Legea desăvîrşită(Iacov 1:25). În cazul în care respectarea drepturilor omului mă impune să trec peste cele scrise în Legea desăvîrşită a Lui Dumnezeu, ultima trebuie să aibă prioritate. De exemplu, articolul 14 din Convenţia Europeană, apără dreputul de a nu fi discriminat. Şi acest articol spune următoarele:

Articolul 14 – Interzicerea discriminarii
Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie.  (Convenţia Europeană a drepturilor omului)

Bazaţi pe acest document şi pe multe alte legi care au fost adoptate mai apoi, homosexualii sub pretextul că sunt discriminaţi au putut fi legalizaţi în multe ţări din lumea de astăzi. Astfel, oricine ar dori să spună ceva împotriva lor, va fi învinuit de discriminare la adresa lor. Dar oare prin faptul că lor li se dă toate drepturile şi nouă ni se închide gura, nu este aceasta o lezare libertăţii la exprimare şi oare prin faptul că ei sunt legalizaţi nu suntem noi, toţi cei care ne numim creştini, discriminaţi? În cazuri ca şi acestea noi, trebuie să mergem la cel mai vechi document din istoria omenirii, care este Biblia, legea Lui Dumnezeu, şi acolo să găsim răspuns. Care de exemplu în cazul păcatului homosexualităţii spune aşa:

22 Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urîciune.(Leviticul 18:22)

Care este legătura între demnitatea umană şi drepturile omului?

Defapt dreptul omului a fost creat pentru a apăra demnitatea noastră ca şi oameni. Pentruca nimeni să nu calce peste lucrurile care sunt sacre pentru un om.  Dumnezeu dintotdeauna a apărat cu vehemenţă dreptul nostru ca şi fiinţe unice în universul acesta. El a tratat pe fiecare din noi cu tot respectul şi toată dragostea. Faptul că oamenii au dat cu pumnii în faţă Lui Dumnezeu, prin mulţimea păcatelor săvîrşite, aceasta nu a schimbat caracterul Lui Dumnezeu. El a rămas să respecte demnitatea umană şi nu a încercat niciodată să forţeze pe nimeni ca să facă anumite lucruri, cu toate că ar fi putut. El măcar că ar fi putut să-şi supună cu forţa  lumea întreagă ca să se întoarcă la El, n-o face. Biblia spune:

9 Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.(1Petru 2:9)

Şi Dumnezeu ar putea să ne forţeze ca toţi să venim la pocăinţă. Însă nu o face. Pentrucă El ne respectă ca şi fiinţe umane şi El se poartă cu demnitate faţă de noi. El ne-a dat libera alegere, ca să aleagă între bine şi rău, între viaţă şi moarte. El nu ne forţează să luăm anumite decizii în viaţa noastră, însă va veni o zi cînd ne va judeca pentru tot ceea ce am ales rău înaintea Lui.

clip_image002

Mergeam cu maşina cu soţul meu pe strada … şi am rămas pur şi simplu fără cuvinte pentru cîteva minute. Soţul meu speriat de reacţia mea a crezut că ceva s-a întîmplat.

Se întîmplase… ceva cu societatea noastră! Sfinţenia şi puritatea e pe cale de dispariţie.

Pe această stradă am văzut un panou amoral al unui club  de noapte. Avea un nume indignant pentru societatea noastră, care s-a declarat creştină. „Club Rai”, aşa se numeşte clubul care promovează imoralitatea. Acest panou care m-a indignat şi îndurerat în acelaş timp se află în plină stradă, în văzul tuturor. Mă gîndeam ce s-ar fi întîmplat dacă aş fi trecut cu fiul meu pe acolo şi cum i-aş fi putut explica de ce tante era fără îmbrăcăminte pe ea.(Pentrucă pe cealaltă parte era un panou cu totul indecent. Nu l-am pus ca să nu fim noi cei ce promăvăm indecenţa) Aş fi fost nevoită să traversez strada repede ca să nu-l fac pe el să privească lucrurile acestea indecente. Mă întreb de ce oare libertatea acestora de a-şi promova urgiile sexuale ar trebui să-mi priveze libertatea mea de a trăi după principiile Sfintelor Scripturi? De ce eu ar trebui să întorc privirea, sau să nu pot merge pe anumite străzi ale capitalei?

Relaţiile sexuale sunt ceva intim şi nicidecum nu se expun în văzul tuturor. Dacă cineva a decis să ducă o viaţă imorală, este decizia acestuia şi îşi va suporta consecinţele, care nu vor întîrzia cu siguranţă. Dar de ce eu şi familia mea trebuie să fim forţaţi să privim la aceste panouri indecente? Mulţi vor spune:”Nu privi! Nu te obligă nimeni să o faci.” Dar erau în plină stradă, enorm de mari şi extrem de vulgare. Nu am stat să le admir, ci a fost nevoie de o milisecundă, cît am trecut cu maşina. Dacă pe mine ca femeie m-a indignat vulgaritatea acestora, mă întreb cum se simte un bărbat trecînd pe acea stradă. Cu siguranţă atras! Şi cel mai periculos că poate fi atras în căpcana aceasta a păcatului.

Dar ascultaţi ce zice înţeleptul Solomon fiului său:

20 Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale: 21 leagă-le necurmat la inimă, atîrnă-le de gît. 22 Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat, şi îţi vor vorbi la deşteptare! 23 Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii. 24 Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.”

Nu promova imoralitatea! Aceasta te va face să ajungi rău. Fugi de păcat! Sfînta Scriptură, Biblia, adevărata înţelepciune, te învaţă cum să nu cazi în aceste capcane şi ce atitudine să iai.

Nu accepta imoralitatea ce se promovează la toate colţurile şi fă tot ce ţine de tine ca să o stopezi.

Urmează exemplul nostru şi scrie o petiţie pe adresa primăriei ca să fie date jos aceste panouri imorale ale acestui club, cît şi toate panourile indecente din oraş.

Nepăsarea ta te va costa viitorul copiilor tăi!

IMG_0485 Priveam la ei cu atîta admiraţie… Le-am făcut chiar şi poze. Cînd m-am întros spre soţia mea, ochii îi erau plini de lacrimi. Ne gîndeam ce minunat  este să priveşti la cei mai în vîrstă cum se distrează frumos. Cum dansează în doi, soţ şi soţie, un dans ce are mai mult de cîteva zeci de ani. Însă pentru ei mai era viu şi astăzi. Cînd deodată, a venit cineva care a spulberat toată admiraţia noastră, şi ne-a făcut să ne simţim atît de prost… Lacrimile de admiraţie din ochii soţiei, s-au prefăcut în lacrimi de “mînie” şi indignare. Cine a fost acel cineva, care a denaturat aceste lucruri aparent frumoase? Ascultaţi întreaga istorie:

De ziua limbii române , împreună cu soţia mea am ieşit în oraş să serbăm frumos această sărbătoare naţională.  Cînd am ajuns în parcul central de lîngă monumentul lui Ştefan cel Mare, mai într-o parte, se auzea cîntînd o fanfară. Cîntau cîntece moldoveneşti care au o vîrstă de cîteva decenii. Apropiindu-ne de acel loc, am fost plăcut surprinşi cum  lîngă fanfară, s-au strîns toţi bătrîneii şi au început să danseze. Doi cîte doi, dansau atît de calm şi frumos. Era de o mai mare plăcere să priveşti la ei cum se bucură. Soţiei mele scumpe, începuse să-i dea ochii în lacrimi, de admiraţia şi căldura pe care o vedea acolo. Însă cînd muzica a luat sfîrşit, parcă s-a sfîrşit şi admiraţia noastră. Un bătrînel care numai ce dansase un dans  cu o bătrînică, s-a apropiat de un altul, ce era prietenul său şi a zis: “Nu vrea să meargă, măi, la …” şi a spus un cuvînt pe care eu nu-l pot scrie aici şi care nu mai face  parte din vocabularul meu de mult. Totuşi acel cuvînt ne-a făcut să ne simţim  foarte prost. Am încremenit ambii şi ne uitam unul la altul şi nu înţelegeam, ni s-a părut sau a fost adevărat ?  N-a trebuit mult să ne întrebăm. Pentrucă acel bătrînel, venind lîngă prietenul lui, care nu era cu nimic mai de treabă, a început să-i dezvăluie acestuia dialogul pe care tocmai îl avuse cu bătrînica ce o invitase la dans. Indignat, îi povestea acestuia că bătrînica n-a vrut să accepte să meargă cu el să-şi dezvăluie planul lui imoral. Apoi mai stînd puţin, priveşte spre alte bătrînele şi mînios îi zice prietenului său: “Dar tu ce stai măi? Du-te şi tu şi ia-ţi vreo “oaie”…”

Am rămas fără cuvinte… Nu ne venea a crede că un bătrîn  poate vorbi şi gîndi într-un mod atît de degradant. Indignarea mi-a fost prea mare ca să tac. Împreună cu soţia, ne-am apropiat de cei doi bătrînei şi cu toate că diferenţa de vîrstă era foarte mare între noi şi ei, cu toată dragostea şi respectul nostru, i-am mustrat. Le-am zis că întîmplător am auzit de  discuţia lor şi felul urît cum tratează şi privesc  ei alte femei şi : “În loc ca dvs să ne daţi un exemplu nouă, generaţiei mai tinere, sunteţi un exemplu foarte rău pentru toţi cei care vin din urmă”, le-am zis eu. Bătrînelul cu pricina, indignat de felul nostru diferit de gîndire şi neştiind ce să-mi răspundă,  într-un mod dispreţuitor, m-a întrebat: “Măi, da tu ce şcoală ai terminată?” Nu ştiu ce a vrut el să-mi comunice prin întrebarea lui ? Poate a vrut să mă intimideze, arătîndu-mi că el are cîteva facultăţi terminate şi n-am eu ce îl învăţa pe el. Poate chiar că era profesor, sau cine ştie ce ?  Totuşi nu şcoala, ci doar Dumnezeu te poate  face om la locul tău. Ce folos din toate studiile cu care probabil a vrut să mi se laude bătrînelul că le are ? Dacă el a ajuns la o vîrstă atît de înaintată, şi n-a învăţat să trăiască frumos înaintea Lui Dumnezeu ? I-au cărunţit perii, dar nu a ajuns să înţeleagă ce înseamnă a trăi frumos şi demn.

Din toată această întîmplare am tras şi cîteva concluzii. Generaţia dinaintea noastră, n-a fost cu nimic mai bună decît cea pe care o vedem astăzi. Doar, că ei au fost ţinuţi mai din strîns. Păcatul a existat şi în perioada lor. Imoralii şi desfrîul au existat şi atunci. Doar că nu se puteau manifesta liber. Însă acum la generaţia noastră, le-au mai dat şi libertatea să-şi manifeste poftele  cum vor.  

IMG_0504 IMG_0487

Şi ce să ne facem acum? Să ne plîngem pe toţi tinerii care cresc acum din urma noastră ? Să ne indignăm că creşte o generaţie de imorali, rebeli şi străini de Dumnezeu? Dar, oare acestea nu sunt roadele a ceea ce au cultivat în noi generaţiile mai în vîrstă? Pozele făcute mai sus, sunt făcute chiar în faţa Catedralei centrale de lîngă Piaţa Marii Adunări Naţionale. Mă întreb, oare unde erau preoţii acum în această clipă cînd ziua amiaza mare, oameni de toate vîrstele stăteau cu băuturi alcoolice în mînă chiar în faţa Catedralei? Unde erau preoţii cînd aceşti tineri în cel mai neobrăzat mod se sărutau în faţa la toţi, acolo în faţa catedralei? Oare aceasta nu era o sfidare a credinţei noastre ortodoxe? Cum să înţelegem aceasta ? Cînd este vorba de o sărbătoare în cinstea Bibliei, preoţii noştri ortodocşi, ies în piaţă şi zic că această sărbătoare sfidează credinţa ortodoxă. Însă acum, cînd aceşti tineri, victime a generaţiei trecute, stau în faţa catedralei promovînd păcatul, preoţii noştri tac şi nu spun nimic.

Păcatul, a fost şi rămîne păcat, care duce la moarte. Indiferent în ce generaţie ai crescut, păcatul a fost acolo, doar sub alte forme de manifestare.  Numai sîngele Domnului nostru Isus Hristos, pe care L-a vărsat la crucea de la Golgota, numai el, ne poate curăţi de orice păcat. Şi curăţindu-ne, Dumnezeu ne dă o inimă nouă şi o minte nouă. Un nou mod de viaţă, cînd începi să  priveşti toate lucrurile prin prizma Creatorului tău. Atunci şi numai atunci vei discerne cu adevărat binele de rău şi răul de bine. Pînă atunci, indiferent de vîrsta şi culoarea părului tău, rămîi să fii un păcătos, care a trăit pînă în prezent, fiind cu inima şi viaţa departe de Dumnezeu. Poate că buzele ţi-au fost şi sunt aproape de Dumnezeu, dar inima ta, nu a avut şi n-are pînă în prezent nimic ce este Dumnezeiesc în ea.

Dragul meu, de ce să aştepţi o viaţă ca să te împaci cu Dumnezeu? Crede astăzi din toată inima ta în Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos. Cereţi iertare de la El prin credinţă şi pocăinţă, şi Dumnezeu cu siguranţă te va ierta şi-ţi va schimba modul tău de viaţă.

Hadeţi să ne apropiem de Dumnzeu ca să putem salva societatea nostră de la pierzere!

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.