justitie

De multe ori am auzit din gura oamenilor care mai mult sau mai puţin cunosc  din Biblie, expresia :“nu judeca ca să nu fii judecat”.  Are dreptul un creştin să judece pe alţii sau nu? În acest articol vreau să privim la cîteva texte Biblice şi să vedem ce învăţăm la acest subiect.
Expresia “nu judeca ca să nu fii judecat” este o expresie Biblică luată din vestita Predică de pe Munte. De multe ori oamenii i-au această expresie ruptă din contextul ei şi o folosesc pentru a manipula pe cineva. Pentru a înţelege această expresie folosită de Domnul Isus, este de neapărată importanţă să citeşti şi versetele care urmează după ea. Nici  o doctrină Biblică nu se poate baza doar pe un singur verset. În studierea BIbliei, contextul hotărăşte înţelesul cuvîntului, expresiei sau a textului care ne interesează.

Creştinul nu are dreptul să judece când…

Spre Sfîrşitul predicii Sale de pe Munte Domnul Isus a  spus:

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.2 Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.3 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău?4 Sau, cum poţi zice fratelui tău: ,,Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău„, şi, cînd colo, tu ai o bîrnă într’al tău?… 5 Făţarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. (Evanghelia după Matei 7:1-5)

Creştinul nu are dreptul să judece pe cineva, atunci cind în aspectul dat, el singur este vinovat. Domnul Isus, întreabă “De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău?” De multe ori oamenii sunt aşa de tare preocupaţi de greşelile altora, ca nu le mai văd pe ale lor. Şi cel mai trist, Domnul Isus spune că păcatul sau greşeala celui care judecă în contextul acesta, este mai mare decît a celuia care este judecat. Nu poţi judeca pe alţii şi nu ai dreptul să judeci pe alţii atît timp cît tu singur eşti vinovat de acel păcat.

Făţarnicul nu are dreptul să judece

Făţarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. (Matei 7:5)

Odată am fost martor la o discuţie dintre doi lideri . Unul din ei, care se credea mai mare, a încercat să mustre pe al doilea şi să-l învinuiască că nu face anumite lucruri ,care nici măcar nu erau adevărate. Când liderul nr. 2 a întrebat blînd şi cu tot respectul, cum el foloseşte aceste lucruri la el în ţară şi care este efectul lor, liderul nr.1 a răspuns “ da eu încă nu le folosesc la mine în ţară…”. Personal,  am rămas atunci  foarte dezamăgit de acel om şi nu am mai putut să învăţ şi să ascult ceva din gura lui.  Îmi pare rău că nu pot da prea multe detalii, dar sper că aţi înţeles ce am vrut să spun. Cînd judeci pe alţii, dar tu singur eşti vinovat de acel lucru, Domnul Isus te numeşte făţarnic şi nu-ţi dă nici un drept să judeci pe alţii. Defapt in cazul acesta, tu te judeci singur pe tine şi la tine se refera expresia “nu judeca ca să nu fii judecat”. Făţarnicul care are o bîrnă în ochiul său (o greşeală mai mare decît a celuia care încearcă să-l judece), nu poate vedea desluşit cum să-l ajute pe altul ca să iasă din greşeala sa. Şi pe lângă toate acestea, judecata lui nu va ajuta la nimic, decît să cheme multă batjocură şi dispreţ la adresa persoanei sale.

Creştinl are dreptul să judece când…

Viaţa lui  este un exemplu demn de urmat, atunci, Domnul Isus nu interzice să judeci pe fratele tău care a căzut în păcat. Dar înainte de a judeca pe alţii, verficăte pe tine însuţi şi fii tot atât de minuţios şi ferm în analiza personală, pe cât intenţionez să fii cu fratele tău de credinţă, poate chiar şi mai mult.

Domnul Isus ne învaţă cum să judecăm

Tot în aceeaşi Evanghelie la capitolul 18, Domnul Isus ne învaţă cum să procedam cu fraţii care măcar că îşi zic fraţi totuşi duc o viaţă în păcat. El spune astfel;

Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră –l(judecă) între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai cîştigat pe fratele tău.
16 Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentruca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.
17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune -l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgîn şi ca un vameş. (Evanghelia după Matei 18:15-17)

Dacă Domnul Isus în predica Sa de pe munte ar fi vrut cumva să interzică creştinilor orice fel de judecată, atunci nu ar mai fi spus niciodată versetele şi învăţătura din capitolul 18. Înainte ca să mergem mai departe, vreau să ştii că Biblia niciodată nu se contrazice. Dumnezeu este perfect şi în El nu există nici o greşeală. Astfel , fiindcă Biblia a fost insuflată de El, nu poate să se contrazică. De aceea Domnul Isus ne învaţă în acest pasaj, cum să judecăm:
1) Judecata unul la unu
Prima dată, spune că atunci când ştii cu siguranţă că fratele tău a păcătuit împotriva ta, trebuie să mergi şi să-l mustri, sau să-l judeci. Defapt mustrarea aici face parte din judecată. Deci, prima data mergi şi vorbeşti între patru ochi şi nu mergi să înşiri vestea la tot “satul”. Dacă fratele a primit judecată, ai motive să te bucuri, deoarce ai cîştigat pe fratele tău.
2)Mai ia cu tine unul sau doi inşi
Dacă fratele cu pricina  a primit judecata, pasul doi nu mai există. Dar dacă fratele nu a vrut să te asculte, atunci Domnul Isus ne învaţă să mai luăm cu noi încă unul sau doi inşi. De ce? Pentruca orice vorbă şi faptă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau a trei martori. Martorul joacă un rol foarte important în judecată, de aceea Domnul Isus nu exclude ci include pe martori in acest proces.
3) Spune-l Bisericii
Dacă fratele nu a vrut să asculte nici atunci cînd împreună cu tine mai erau acei doi fraţi, în cazul acesta Biblia spune că trebuie să-l spunem Bisericii.
4) Socotit ca şi păgîn şi vameş
Dacă nu a vrut să asculte nici atunci când a fost expus la judecata Bisericii, Domnul Isus ne spune că un astfel de frate, să fie pentru noi socotit ca şi un păgân şi un vameş. Expresia “Păgîn” şi “Vameş”, în vremea şi cultura noastră în care trăim, parcă nu sunt o judecată aşa de gravă. Totuşi pentru oamenii de atunci era. A socoti pe cineva păgân şi vameş, aceasta insemna a nu avea nici un fel de legături cu un astfel de om, nici măcar să te saluţi cu el nu era permis. Un fratel care a trecut prin toţi aceşti 3 paşi de judecată, şi fără nici o schimbare, Biblia spune să nu mai avem nici un fel de legături cu el. Şi nu pentrucă nu-l mai iubim, ci tocmai din cauza că poate aşa îşi va veni în fire.

Cazul Bisericii din Corint

Oraşul Corint era un oraş foarte bogat şi pe cît de bogat tot atît de imoral. Apostolul Pavel mergînd în Corint a vestit oamenilor de acolo Evanghelia şi astfel sa plantat prima Biserică . Biserica a crescut şi mulţi imorali, homosexuali, malahi, hoţi, defăimători, nedrepţi, curvari, preacurvari  sau întors la Dumnezeu din toată inima. Astfel, au fost spălaţi, sfinţiţi şi socotiţi neprihăniţi prin credinţă în Numele Domnului Isus Hristos. După ce Pavel a pelcat din Corint a auzit despre un mare păcat care avea loc în mijlocul creştinilor din Corint Şi anume:

Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de acelea, cari nici chiar la păgîni nu se pomenesc; pînă acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său.
2 Şi voi v’aţi fălit! Şi nu v’aţi mîhnit mai degrabă, pentruca cel ce a săvîrşit fapta aceasta, să fi fost dat afară din mijlocul vostru! (1 Corinteni 5:1-2)

Un om din biserică care se numea “frate”, trăia în curvie cu mama lui vitregă. Fapta aceasta murdară era in vogă în Biserică şi probabil că in tot oraşul Corint se vorbea despre aceasta. Creştinii din Biserică nu au luat nici o măsură cu privire la acest păcat, ci dimpotrivă Biblia spune că ei sau “fălit” şi nu s-au mâhnit mai degrabă. Poate mulţi din ei se foloseau de expresia Domnului Isus, ruptă din context, spunînd “nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi”. Dar ce a spus Dumnezeu prin Apostolul Pavel ? Cum a judecat Pavel acest caz ?

Pavel pune în practică Învăţătura Domnului Isus din Matei 18
Cazul acesta a fost atât de răsunător, ca Pavel zice: “din toate părţile se spune”. Din toate părţile se auzea despre acest caz din Biserica din Corint şi respectiv nu mai era nevoie ca el să meargă şi să mustre pe fratele în cauză,  unul la unu. Aici el recurge deodată la judecata bisericii şi spune:

3 Cît despre mine, măcar că n’am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi cînd aş fi fost de faţă, pe celce a făcut o astfel de faptă.
4 În Numele Domnului Isus, voi şi duhul meu, fiind adunaţi la olaltă, prin puterea Domnului nostru Isus, 5 am hotărît ca un astfel de om să fie dat pe mîna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mîntuit în ziua Domnului Isus. (1Corinteni 5:3-5)

Ce se întîmplă atunci cînd creştinii nu vor să judece pe alţii?
Unii “creştini” în zelul lor şi rîvna lor, continuă să creadă şi astăzi că un creştin nu are dreptul să judece pe alţii. Probabil aşa erau şi mulţi din Biserica din Corint. Toţi ştiau de această faptă murdară din Biserica lor, dar nimeni nu avea curajul să meargă şi să confrunte pe acel “frate”. Poate spuneau “treaba lui cu viaţa lui. Ce am eu cu aceasta?”  Oare să fi fost aceasta doar păcatul acestui frate şi gata? Sau era ceva  mai mult?
Pavel zice:

Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? 7 Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sînteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit. 8 Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.

Dacă ştii şi ai dovezi clare cu privire la păcatul unui frate din Biserică, dar taci, crezând că aceasta nu te priveşte pe tine, să ştii că  aceasta într-o zi va lovi drept în tine, familia ta şi întreaga Biserică din care faci parte.

Nu judeca pe cei din afară

V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii. -10 Însă n’am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei răpareţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. 11 Ci v’am scris să n’aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcarcă îşi zice ,,frate„, totuş este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau răpareţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mîncaţi.
12 În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? 13 Cît despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.

Pe acei oameni care nu au încheiat legămînt cu Domnul Isus, Biblia spune că pe ei îi va judeca Dumnezeu. De altfel,  dacă ar fi de datoria creştinilor să judece pe toţi cei din afară, atunci ar trebui să mergem prin cei 4 paşi de judecată din Matei 18, şi astfel ar trebui să nu avem nici un fel de legături cu nimeni. Şi aşa cum zice Pavel, ar trebui să ieşim din lumea aceasta. Aici este şi diferenţa, creştinii nu vor merge la judecată impreună cu cei necredincioşi, de aceea şi trebuie să ne judecăm acum. La capitolul 11 ai aceleaşi epistole Pavel spune:

Dacă ne-am judeca singuri, n’am fi judecaţi.32 Dar cînd sîntem judecaţi, sîntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osîndiţi odată cu lumea. (1Corinteni 11: 31-32)

Dumnezeu interzice categoric să judeci  lucrurile ascunse ale inimii

Credincioşii din Corint, nu erau în stare să judece fapte concrete care aveau loc sub ochii lor.Totuşi ei nu întîrziau să-l juce pe Pavel, care era învăţătorul lor. Şi aceasta nu însemnă că atunci cînd învăţătorul sau păstorul a păcătuit împotriva lui Dumnezeu şi a Bisericii, creştinii nu trebuie să aplice judecata cu privire la el. Aici merge vorba de presupuneri şi nu de fapte concrete. Creştinii trebuie să judece după fapte concrete, şi nu după presupuneri. De aceea Pavel le-a scris următoarele:

De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, pînă va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întunerec, şi va descoperi gîndurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda dela Dumnezeu.

Domeniul inimii şi a gîndurilor, este un domeniu unde omul nu poate să vadă, ci numai Dumnezeu. De aceea nu te grăbi niciodată să judeci ceea de ce nu eşti sigur şi nu ai dovezi concrete. Ci lăsăle  Domnului la venirea Lui.

Dragul meu, ca şi copil al lui Dumnezeu, este foarte important să-ţi cunoşti drepturile. Să judeci sau nu aceasta este un drept, şi o responsabilitate a fiecăruia din noi. Creştinii care nu cunosc aceste adevăruri pot cădea in extreme, care mai apoi le vor aduce mari probleme şi suferinţe in viaţă. Nu cădea sub orice fel de influienţe care intr-un sfârşit îţi va aduce suferinţă ţie şi întregului trup al lui Hristos, Biserica. Fii un exemplu prin viaţa ta şi atunci cind va ţine de tine şi de responsabilitatea ta, judecă dar fă-o călăuzit de înţelepciunea de sus.
Dumnezeu să vă binecuvînteze!