clip_image002

Anul acesta fiind acasă de ziua independenţei, am ţinut neapărat să ieşim în oraş cu fiul nostru, Adal-Otniel. Deşi fiind bolnavă, am făcut tot efortul ca să mergem cu familia în piaţa Marei Adunări Naţionale. Am vrut să-i vorbim despre faptul cum buneii lui cu zeci de ani în urmă au ieşit în această piaţă ca să-şi cîştige independenţa. Am vrut să-i povestim cum mii de oameni, un popor întreg, s-au unit ca unul, avînd un singur vis – libertatea. Libertatea de a-şi vorbi limba, libertatea de a-şi cunoaşte adevărata istorie.

Dorim din toată inima să educăm acelaşi spirit patriotic pe care l-au educat în noi părinţii noştri. I-am vorbit mult şi despre domnitorul nostru, Ştefan cel Mare, şi cît de mult acesta şi-a iubit ţara. Am mers cu el la monumentul acestuia. Adal, fiind impresionat de sabia lui Ştefan cel Mare, şi-a ales şi el o sabie de plastic, în caz că năvălesc duşmanii, să-şi poată apăra ţara lui iubită.

Incontenstabil, programul de ziua independenţei a fost organizat foarte frumos. Primăria municipiului Chişinău a depus tot efortul ca să organizeze o sărbătoare pe cinste. Iar programul folcloric a făcut să-mi dea lacrimile, pentrucă avem o cultură frumoasă. Prea puţin zis frumoasă, deosebită, unică! Toate acestea am vrut să le transmitem fiului nostru care are doar 3 anişori.

Totuşi a fost ceva ce a preaumbrit bucuria noastră – atitudinea unor adolescenţi şi tineri. Pentru mulţi dintre ei, ziua independenţei, era doar un prilej în plus de a bea ceva alcool sau, aşa cum afirmă ei „de a se distra”. I-am văzut pe mulţi dintre ei cu sticle de bere în mînă sau cu o ţigară, care mai apoi erau aruncate pe jos, cu obrăznicie şi fără pic de bun simţ. Spre seară Piaţa Marei Adunări Naţionale se transformase într-o gunoişte. De ceva ani buni se tot publică prin ziare, se tot debate această problemă, au fost puse urne de gunoi în plus de către primărie şi … nimic. Nici un rezultat! Sigur, am putea afirma indignaţi:”Ce generaţie lipsită de educaţie!” Dar cine a educat această generaţie? Noi, care azi ne plîngem şi suportăm consecinţele. Plus că pe lîngă tinerii lipsiţi de etică, mai erau şi cei în etate care aruncau pe unde apucau hîrtii şi sticle. Deci de la cine să luăm exemplu…?

Nu aş vrea nici într-un caz să ofensez mulţimea celor care încă şi-au mai păstrat spiritul patriotic, care încă îşi mai iubesc ţara, care încă mai au bun simţ şi nu au făcut mizerie în Piaţă. Steliana Tomaşenco, o simplă cetăţeancă, prezentă la evenimentul serbării, a mărturisit cu regret că odată cu trecerea timpului oamenii au diminuat semnificaţia acestei sărbători. „Pentru mine Piaţa Marii Adunări Naţionale este ceva care trece prin sîngele meu, prin existenţa mea, este hramul sufletului meu”, afirmă dumneaei.

De ce am ajuns unde am ajuns acum? Ce se întîmplă cu societatea nostră? Dacă noi înşine facem mizeria, mai putem avea vreo pretenţie la guvernare?

Un om care face mizerie în propria ţară îşi bate joc de propriul destin. A fi patriot înseamnă a-ţi respecta ţara şi a o păstra curată.

Cum îţi iubeşti tu ţara? În ce ai transformat-o?