IMG_0485 Priveam la ei cu atîta admiraţie… Le-am făcut chiar şi poze. Cînd m-am întros spre soţia mea, ochii îi erau plini de lacrimi. Ne gîndeam ce minunat  este să priveşti la cei mai în vîrstă cum se distrează frumos. Cum dansează în doi, soţ şi soţie, un dans ce are mai mult de cîteva zeci de ani. Însă pentru ei mai era viu şi astăzi. Cînd deodată, a venit cineva care a spulberat toată admiraţia noastră, şi ne-a făcut să ne simţim atît de prost… Lacrimile de admiraţie din ochii soţiei, s-au prefăcut în lacrimi de “mînie” şi indignare. Cine a fost acel cineva, care a denaturat aceste lucruri aparent frumoase? Ascultaţi întreaga istorie:

De ziua limbii române , împreună cu soţia mea am ieşit în oraş să serbăm frumos această sărbătoare naţională.  Cînd am ajuns în parcul central de lîngă monumentul lui Ştefan cel Mare, mai într-o parte, se auzea cîntînd o fanfară. Cîntau cîntece moldoveneşti care au o vîrstă de cîteva decenii. Apropiindu-ne de acel loc, am fost plăcut surprinşi cum  lîngă fanfară, s-au strîns toţi bătrîneii şi au început să danseze. Doi cîte doi, dansau atît de calm şi frumos. Era de o mai mare plăcere să priveşti la ei cum se bucură. Soţiei mele scumpe, începuse să-i dea ochii în lacrimi, de admiraţia şi căldura pe care o vedea acolo. Însă cînd muzica a luat sfîrşit, parcă s-a sfîrşit şi admiraţia noastră. Un bătrînel care numai ce dansase un dans  cu o bătrînică, s-a apropiat de un altul, ce era prietenul său şi a zis: “Nu vrea să meargă, măi, la …” şi a spus un cuvînt pe care eu nu-l pot scrie aici şi care nu mai face  parte din vocabularul meu de mult. Totuşi acel cuvînt ne-a făcut să ne simţim  foarte prost. Am încremenit ambii şi ne uitam unul la altul şi nu înţelegeam, ni s-a părut sau a fost adevărat ?  N-a trebuit mult să ne întrebăm. Pentrucă acel bătrînel, venind lîngă prietenul lui, care nu era cu nimic mai de treabă, a început să-i dezvăluie acestuia dialogul pe care tocmai îl avuse cu bătrînica ce o invitase la dans. Indignat, îi povestea acestuia că bătrînica n-a vrut să accepte să meargă cu el să-şi dezvăluie planul lui imoral. Apoi mai stînd puţin, priveşte spre alte bătrînele şi mînios îi zice prietenului său: “Dar tu ce stai măi? Du-te şi tu şi ia-ţi vreo “oaie”…”

Am rămas fără cuvinte… Nu ne venea a crede că un bătrîn  poate vorbi şi gîndi într-un mod atît de degradant. Indignarea mi-a fost prea mare ca să tac. Împreună cu soţia, ne-am apropiat de cei doi bătrînei şi cu toate că diferenţa de vîrstă era foarte mare între noi şi ei, cu toată dragostea şi respectul nostru, i-am mustrat. Le-am zis că întîmplător am auzit de  discuţia lor şi felul urît cum tratează şi privesc  ei alte femei şi : “În loc ca dvs să ne daţi un exemplu nouă, generaţiei mai tinere, sunteţi un exemplu foarte rău pentru toţi cei care vin din urmă”, le-am zis eu. Bătrînelul cu pricina, indignat de felul nostru diferit de gîndire şi neştiind ce să-mi răspundă,  într-un mod dispreţuitor, m-a întrebat: “Măi, da tu ce şcoală ai terminată?” Nu ştiu ce a vrut el să-mi comunice prin întrebarea lui ? Poate a vrut să mă intimideze, arătîndu-mi că el are cîteva facultăţi terminate şi n-am eu ce îl învăţa pe el. Poate chiar că era profesor, sau cine ştie ce ?  Totuşi nu şcoala, ci doar Dumnezeu te poate  face om la locul tău. Ce folos din toate studiile cu care probabil a vrut să mi se laude bătrînelul că le are ? Dacă el a ajuns la o vîrstă atît de înaintată, şi n-a învăţat să trăiască frumos înaintea Lui Dumnezeu ? I-au cărunţit perii, dar nu a ajuns să înţeleagă ce înseamnă a trăi frumos şi demn.

Din toată această întîmplare am tras şi cîteva concluzii. Generaţia dinaintea noastră, n-a fost cu nimic mai bună decît cea pe care o vedem astăzi. Doar, că ei au fost ţinuţi mai din strîns. Păcatul a existat şi în perioada lor. Imoralii şi desfrîul au existat şi atunci. Doar că nu se puteau manifesta liber. Însă acum la generaţia noastră, le-au mai dat şi libertatea să-şi manifeste poftele  cum vor.  

IMG_0504 IMG_0487

Şi ce să ne facem acum? Să ne plîngem pe toţi tinerii care cresc acum din urma noastră ? Să ne indignăm că creşte o generaţie de imorali, rebeli şi străini de Dumnezeu? Dar, oare acestea nu sunt roadele a ceea ce au cultivat în noi generaţiile mai în vîrstă? Pozele făcute mai sus, sunt făcute chiar în faţa Catedralei centrale de lîngă Piaţa Marii Adunări Naţionale. Mă întreb, oare unde erau preoţii acum în această clipă cînd ziua amiaza mare, oameni de toate vîrstele stăteau cu băuturi alcoolice în mînă chiar în faţa Catedralei? Unde erau preoţii cînd aceşti tineri în cel mai neobrăzat mod se sărutau în faţa la toţi, acolo în faţa catedralei? Oare aceasta nu era o sfidare a credinţei noastre ortodoxe? Cum să înţelegem aceasta ? Cînd este vorba de o sărbătoare în cinstea Bibliei, preoţii noştri ortodocşi, ies în piaţă şi zic că această sărbătoare sfidează credinţa ortodoxă. Însă acum, cînd aceşti tineri, victime a generaţiei trecute, stau în faţa catedralei promovînd păcatul, preoţii noştri tac şi nu spun nimic.

Păcatul, a fost şi rămîne păcat, care duce la moarte. Indiferent în ce generaţie ai crescut, păcatul a fost acolo, doar sub alte forme de manifestare.  Numai sîngele Domnului nostru Isus Hristos, pe care L-a vărsat la crucea de la Golgota, numai el, ne poate curăţi de orice păcat. Şi curăţindu-ne, Dumnezeu ne dă o inimă nouă şi o minte nouă. Un nou mod de viaţă, cînd începi să  priveşti toate lucrurile prin prizma Creatorului tău. Atunci şi numai atunci vei discerne cu adevărat binele de rău şi răul de bine. Pînă atunci, indiferent de vîrsta şi culoarea părului tău, rămîi să fii un păcătos, care a trăit pînă în prezent, fiind cu inima şi viaţa departe de Dumnezeu. Poate că buzele ţi-au fost şi sunt aproape de Dumnezeu, dar inima ta, nu a avut şi n-are pînă în prezent nimic ce este Dumnezeiesc în ea.

Dragul meu, de ce să aştepţi o viaţă ca să te împaci cu Dumnezeu? Crede astăzi din toată inima ta în Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos. Cereţi iertare de la El prin credinţă şi pocăinţă, şi Dumnezeu cu siguranţă te va ierta şi-ţi va schimba modul tău de viaţă.

Hadeţi să ne apropiem de Dumnzeu ca să putem salva societatea nostră de la pierzere!