IMG_0523 Făcînd un tratament în una dintre clinici, am auzit fără ca să vreau istoria unei doamne. Pentru mine a fost un caz extraordinar, un exemplu demn de urmat. Aş vrea ca toată lumea să cunoască acest caz de jertfire a unei mame plină de dragoste pentru fiul ei.
O.T.Cum v-aţi cunoscut şi cum v-aţi căsătorit cu soţul dumnvoastră?
Dna Liuda:
Cu Sergiu, soţul meu,ne-am cunoscut la staţie în Durleşti. Ne-am îndrăgostit unul de altul imediat şi ne-am, căsătorit din dragoste mare.
O. T. Ce s-a întîmplat cu dînsul?
Dna Liuda: Avea mai mulţi bani la el şi cineva aflase. L-a asaltat din spate, lovindu-l cu ceva în cap şi i-a luat banii. Soţul meu însă a decedat de la acea lovitură. Nici pînă azi nu se ştie cine a făcut-o. Eugen, fiul meu avea pe atunci 7 ani, era în clasa întîi.
O.T.Ce a însemnat soţul,  pentru dumnvoastră şi de ce nu v-aţi mai recăsătorit?
Dna Liuda:
Nu vreau să mă recăsătoresc şi nici nu aş putea să o fac. Aşa soţ ca soţul meu nu mai există. El era foarte tandru, respectuos şi din cale afară de educat.(În timp ce am pus întrebarea am observat că ochii i-au dat în lacrimi. Aş vrea să vă pot reda dragostea care se simţea în vocea acestei doamne atunci cînd vorbea despre soţul dumneaiei)
O.T.  Ce salariu primiţi?
Dna Liuda: 1176 lei.
O.T.  De ce nu aţi plecat peste hotare, aşa cum fac mulţi?
Dna Liuda:
În oraş nu am pe nimeni dintre rude. Iar Eugen învaţă foarte bine, este eminent. Nu vreau să-l duc la ţară să înveţe. Aş vrea să-i ofer posibilitatea să înveţe aici, în oraş. Şi oricum eu nu-mi pot părăsi copilul.
O.T. Cum vă descurcaţi cu educarea şi întreţinerea copilului?
Dna Liuda:
Eu consider că omenia este mai presus de toate. Trăiesc după principiul:”Bine faci, bine primeşti”Aşa am fost eu educată şi mă strădui să educ în el ceea ce s-a sădit în mine. Mă mai ajută rudele mele cu produse.
O.T. Ce relaţie aveţi cu fiul dumnevostră?
Dna Liuda:
Eugen apreciază foarte mult jertfa şi efortul meu. El este cel ce face curat în casă. Toate conservele pentru iarnă le facem împreună. Toate le facem împreună. Iar anul acesta m-a uimit mult. La serbarea aniversării mele de 45 ani, el  mi-a cumpărat 5 trandafiri albi. Şi-a adus aminte că aşa îmi dăruia soţul meu şi acestea sunt florile mele preferate. Cum a reuşit să strîngă banii pentru flori, nu ştiu. Dar eram aşa de fericită! Îmi venea să rîd şi să plîng!

Epilog
Ascultam povestea acestei doamne şi-mi dădeau ochii în lacrimi. Să fi fost excesivul meu sentimentalism sau mai degrabă realizarea faptului că încă mai există oameni care văd o valoare deosebită în familie, care nu se lasă intimidaţi de încercărle care vin în viaţă, dar se jertfesc cu bucurie pentru ca membrii familiei să fie fericiţi.
Cu siguranţă doamna Lidia şi-ar fi dorit un alt destin, dar faptul cum a acceptat totul ca din mîna lui Dumnezeu, faptul cum a rămas lîngă fiul ei, păstrînd amintirile despre soţ, devotamentul dumneaiei pentru valorile familiei, te înduioşează pînă la lacrimi.
Nu-mi rămîne decît să mă rog ca bunul Dumnzeu să-i dea multă mîngîiere în viaţă printr-o relaţie cu El şi să aibă numai bucurii din partea  fiului Eugen.