La data de 26 August, Guvernul Greceanîi şi-a dat oficial demisia. De această dată nu în faţa parlamentului, ci în faţa preşedintelui în exerciţiu V. Voronin. Prezentîndu-se la şedinţă, V.Voronin a ţinut şi el un discurs în faţa cabinetului de miniştri. S-a lăudat cu multe la această întîlnire, totuşi în acest articol mă voi opri doar la una din declaraţiile domniei sale. Cu privire la domeniul sănătăţii din ţara noastră, d-lui a spus:

„Cel mai principal în opinia mea fiind sănătatea societăţii noastre şi sporirea longivităţii a vieţii. În 2001, noi am luat durata vieţii cu 59 ani, în 2009, astăzi, am depăşit la peste 70 ani.. ". (Vladimir Voronin)

Am citit aceste afirmaţii şi m-am gîndit: “ De cînd zilele unui om sunt în mîna comuniştilor şi nu a lui Dumnezeu?” Din felul cum a declarat Voronin, “noi am luat durata vieţii cu 59 ani în 2001, şi în 2009 am depăşit la peste 70 ani…",  ne domonstrează  încă odată aroganţa acestor oameni care nu mai lasă nici un loc pentru Dumnezeu. Şi să mai spună cineva că comuniştii de astăzi nu mai sunt cei de atunci, precum că aceştia sunt  numai pălăvrăgeală…
Ce mare diferenţă între preşedintele nostru şi Împăratul David care a împărăţit şi el peste o ţărişoară ca şi a noastră. David a spus cu privire la longivitatea vieţii omului următoarele:

13 Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pîntecele mamei mele:
14 Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într’un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
16 Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. (Psalmul 139:13-16)

Preşedintele Israelului de atunci, a recunoscut că Dumnezeu ne dă viaţa şi tot El ne-o ia. Dumnezeu hotărăşte cîte zile avem de trăit pe acest pămînt şi nu comuniştii. Cine sunt ei de îşi atribuie aşa isprăvi mari? Oare nu tot Dumnezeu a hotărît şi zilele vieţii lor? Privind la această atitudine, mi-am amintit şi de Nepucadneţar, împăratul Babilonului, care în timpul domniei sale, şi-a atribuit lui toate meritele şi a uitat de Dumnezeu. Atunci a ajuns rău de tot. Dumnezeu l-a coborît  de rînd cu animalele, pentru ca să plătească consecinţa păcatului său. Mă întreb, unde va ajunge preşedintele nostru dacă nu se pocăieşte astăzi de păcatul lui?

Dumnezeu să aibă milă de el şi de noi ca şi naţiune!