stresss Zilele acestea făceam un tratament la una dintre clinici. Primeam picurători şi între timp discutam cu doamnele care erau  acolo. Una dintre doamne a început să-şi povestească viaţa ei.

Doamna: Am plecat  de mai mulţi ani peste hotare la lucru. Nu mă descurcam rău aici. Eram croitoreasă şi aveam mult de lucru. Dar aveam 2 copii şi-mi doream din toată inima să le ofer o şansă să înveţe la o universitate prestigioasă, aşa că am hotărît să plec în Italia la lucru. Acolo aveam prietene care mi-au găsit un serviciu bun. Lucram la o casă ca servitoare. Eram tratată cu mult respect şi aveam un salariu bun. Puteam să-mi ajut copiii ca să facă şi ei o facultate. Munceam din greu, ca şi la Moldova, de altfel ca toată lumea conştiincioasă. Aveam o viaţă aparent liniştită. 

Eu: De ce spuneţi “aparent liniştită” ? Care era problema dacă eraţi tratată bine în familia respectivă?

Doamna: Cel mai greu era emotiv. Eram departe de familie şi dorul după ei mă măcina greu. Durerea cea mai mare era la sărbători, atît cele relegioase ca Crăciunul, Paştele, cît şi cele familiale ca serbarea zilelor de naştere a copiilor. Familia la care lucram încerca din răsputeri să mă ia cu ei la masa festivă, sa mă înveselească puţin. Dar eu aveam o nostalgie groaznică de casă.

Eu: Ce tratament faceţi acum?

Doamna: Mi s-a dereglat sistemul nervos din cauza nostalgiei pe care o aveam şi acum sunt nevoită să fac tratament regulat.

Eu: Mai cunoaşteţi doamne care suferă cu sistemul nervos în Italia?

Doamana: O! Toate suntem aşa! Este adevărat că unele femei au lucru mai greu şi muncesc mult, şi nu sunt tratate frumos. Dar chiar dacă avem un serviciu bun şi suntem tratate frumos, oricum mai devreme sau mai tîrziu toate suferim cu sistemul nervos. Venim vara acasă şi ne mai tratăm.

Eu: Ce zic copiii Dumnevoastră?

Doamna: Ei sunt foarte mulţumitori. Acum ambii învaţă la universitate. Sunt copii recunoscători şi bravo. Doar că într-o zi fiica mea mi-a zis:”Mămica, eu am să mor de foame, dar niciodată n-am să plec de lîngă copiii mei aşa cum ai făcut-o mata”.

Epilog

Trist!  Noi plecăm peste hotare pentru a le oferi copiilor noştri un alt viitor. Ei rămîn şi … suferă.

Biroul naţional de statistică ne oferă următoarele date cu privire la starea sănăţii populaţiei:”

Prevalenţa bolilor cronice la populaţia din Republica Moldova este înaltă, practic fiecare a treia persoană suferă de cel puţin o boală cronică (33,9%). Cele mai frecvente boli cronice specificate de populaţie sînt: boli ale aparatului circulator (29,8%), boli ale aparatului digestiv (15,3%), boli osteoarticulare (13,3%) şi boli ale sistemului nervos (10,3%).
Odată cu vîrsta sporeşte probabilitatea ca o persoană să sufere de o boală cronică, astfel încît, începînd cu vîrsta de 45 ani, ponderea persoanelor care suferă de boli cronice este în creştere.

Femeile s-au dovedit a fi mai critice faţă de perceperea stării sale de sănătate comparativ cu bărbaţii, astfel încît, bărbaţii au declarat o stare de sănătate bună sau foarte bună în proporţie de 47,3% faţă de 36,5% în cazul femeilor.

Doare să ştii că am plecat departe de casă, dar de fapt ne-am subminat propria ţară. Am devenit o ţară bolnavă. Bolnavă atît fizic cît şi sufleteşte. Suntem bolnavi pentru că am schimbat prioritîţile şi am uitat de Dumnzeu.

Dumnzeu să aibă milă de noi şi să ne restabilească naţiunea nostră!