Toţi creştinii de bună credinţă suntem chemaţi să-l slujim pe Mareşalul sufletelor noastre, Domnul Isus Hrsitos. Adevărul este că nu toţi o fac. Dar cei care îl slujesc îi putem împărţi în doua tabere. Sunt unii pentru care slujba lui Hritos a devenit un chin pentru ei şi alţii, sunt aceea pentru care slujba este o onoare şi o binecuvintare.  Astăzi vrem să vedem cînd slujba lui Hristos devine un chin pentru copilul lui Dumnezeu? Apoi vom privi în alte articole cînd slujba lui Hristos este o onoare?
Deci, cînd slujba lui Hristos devine un chin ?

 Cînd cauţi să mulţumeşti pe oameni nu pe Dumezeu

Apostoul Pavel, care a fost un mare slujitor al Lui Dumnezeu a spus:

10 Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor, sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n’aş fi robul lui Hristos. (Galateni 1: 10)

Cînd cauţi bunăvoinţa oamenilor mai mult decît bunăvoinţa lui Dumnezeu, atunci tu nu mai poţi fi numit robul lui Hristos, ci robul oamenilor. De cine asculţi mai mult, robul aceluia te faci.
În altă epistola a sa apostolul Pavel a mai spus:

4 Ci, fiindcă Dumnezeu ne -a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima. (1Tesaloniceni 2:4)

Dumnezeu ne-a încredinţat nouă, copiilor  Lui,  unul din cele mai importante lucruri care au fost făcute vreodată. Ne-a găsit vrednici să ducem Evanghelia Sa la oameni. Atunci cînd tu duci Evanghelia Sa si cauţi să placi nu Lui Dumnezeu, ci oamenilor, vei da faliment. Va veni o perioadă în viaţa ta cînd te vei simţi cel mai mizerabil şi nefericit om. Slujba lui Hristos are scopuri mult, mult mai nobile decît a căuta să mulţumeşti pe oameni.  Nu căuta să mergi în slujba lui Hristos, doar pentru a fi plăcut oamenilor, ci mergi pentru a împlini voia Creatorului Tău.

Cînd cauţi folosul tău şi nu al lui Hristos

Timotei a fost copilul preaiubit în credinţă al lui Pavel. A  fost cel mai apropiat ucenic, pe care apostotul l-a iubit foarte mult. Cînd a scris epistola către Filipeni, Pavel, a scris depre Timotei astfel: 

Căci n’am pe nimeni, care să-mi împărtăşească simţirile ca el, şi să se îngrijească într’adevăr de starea voastră. 21 Ce -i drept, toţi umblă după foloasele lor, şi nu după ale lui Isus Hristos. 22 Ştiţi rîvna lui încercată; cum, ca un copil cu tatăl lui, a lucrat ca un rob împreună cu mine pentru înaintarea Evangheliei. (Filipeni 2: 20.22)

În fluviu unei societăţi care permanent se gîndeşte şi acţionează doar în favoarea foloaselor lor personale, Timotei alege să trăiască mai sus de aceste principii. El alege să trăiască şi să slujească pe Hristos, căutînd nu la foloasele lui, ci la ale lui Hristos.  Te întrebi poate: “Care sunt foloasele lui Hristos?”  Textul de mai sus spune că noi căutăm foloasele lui Hristos, atunci cînd căutăm să slujim altor oameni în Evanghelie. Omul trebuie să fie  prioritate mai mare decît banii şi alte foloase. Pentru Timotei a  fost. Sunt aceste caracteristitici aplicabile şi pentru tine?

Cînd Hristos nu este prioritatea nr.1 pentru tine

În toate timpurile au existat oameni care au folosit numele Lui Hristos pentru a avea un cîştid din aceasta. Aceştia sunt oameni care s-au numit ucenici ai lui Hristos, nu pentrucă ar fi vrut ei să se numească aşa, ci pentru că aşa le-a fost cel mai convinabil să se numească la o anumită perioadă din viaţa lor.  Ei existau chiar şi în timpul lui Isus. Astfel odata Domnul Isus le-a zis:

26 Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentrucă aţi văzut semne, ci pentrucă aţi mîncat din pînile acelea, şi v’aţi săturat. 27 Lucraţi nu pentru mîncarea peritoare, ci pentru mîncarea, care rămîne pentru viaţa vecinică, şi pe care v’o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuş Dumnezeu, pe el L -a însemnat cu pecetea Lui.„ (Evanghelia după Ioan 6:26-27)

Ucenicii aceştia, care îl căutau pe Isus, nu o făceau din motivul că au văzut în Domnul Hristos, prioritatea cea mai mare în viaţa lor. Nu pentrucă au înţeles că fără El viaţa nu mai are nici un sens. Nu pentru aceasta. Ei au ales să meargă după Isus, pentrucă El le dădea pîine să mănince pe gratis, şi ei mîncau şi se săturau… Nu Isus era prioritatea, ci pîiinea pe care o mîncau ei. De aceea cînd Isus a încetat să le mai dea pîine, tot în acelaşi capitol este scris despre ei că :

66 Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s’au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El.(Evanghelia după Ioan 6: 66)

Nu mai este pîine, nu mai sunt nici aşa zişii ucenici… Nu începutul, ci finalul  arată cine eşti tu cu adevărat. Oamenii  din capitolul acesta îl urmau pe Isus, ei tot se numeau ucenicii lui Hristos, dar atunci cînd Domnul Isus nu a mai vrut să le dea ceea ce ei aşteptau de la El, ei s-au dezamăgit în El şi astfel şi-au încheiat călătoria. Oare nu se întîmplă şi astăzi aşa? Am auzit de multe ori cum oamenii vin la Biserică numai pentrucă acolo cineva le va da ceva. Dar în clipa cînd ajutorul încetează, încetează şi frecventarea lor. Alţii ar putea merge şi mai departe. Poţi  începe diferite proiecte, lucrări, slube, numai pentrucă datorită acestei slujbe “pentru Hristos” tu vei avea un cîştig material. Dar în final… înţelegi că slujba ta nu este o binecuvîntare, ci un chin.

Dragul meu, de ce faci tu ceea ce faci acum? Dacă împlineşti o slujbă pentru Hristos, care este motivul nr.1  din inima ta?  Dacă Hristos nu ţi-ar mai da absolut nimic, decît Viaţa Veşnică, ai mai alege tu să-L slujeşti? Ar mai fi slujba lui “prioritate” pentru tine? Dacă nu ar fi oameni pe care vreai cu toată inima ta să-i mulţumeşti, ai mai alege tu să slujeşti pe Hristos. Vezi, şi Timotei a îngrijit de oameni, dar el nu a făcut-o ca să mulţumesacă pe oameni, ci pe Hristos. Dacă ar fi să faci o ordine în viaţa ta şi în motivaţiile tale, pe ce loc ar sta Hristos şi slujba Lui?  Nu mă refer acum la locul pe care crezi tu că îl are. Mă refer la locul pe care  cu adevărat îl are Hristos în viaţa ta. Fii sincer cu tine, şi opreşte-te astăzi puţin ca să te întrebi: Unde este Hristos în viaţa ta?

Dumnezeu să ne ajute să îneţelegem că slujba Lui nu este un chin, ci o onoare foarte mare!