Frica este un mare rău care face din om, un cadavru viu.  Cel mai trist este că şi creştinii de multe ori  se lasă cuceriţi de ea, astfel ei nu mai trăiesc călăuziţi de Duhul,  ci de frică. Însă , este foarte uşor să judeci pe alţii cu privire la frică, cînd tu eşti totdeauna în siguranţă şi nu ştii ce este să trăieşti cu sentimentul că în orice clipă cineva poate să-ţi ia viaţa. De aceea să nu te grăbeşti să judeci pe cineva citind acest articol. Ci i-al mai bine ca o lecţie personală pentru tine. Şi eu mă rog ca Dumnezeu să se atingă de cît mai mulţi. 

Cauza fricii la creştini

Oare care să fie rădăcina sau cauza fricii în viaţa ucenicului lui Hristos. Haideţi să vedem un caz din viaţa primilor ucenici ai Domnului Isus şi să vedem ce învăţăm.

35 În aceeaş zi, seara, Isus le -a zis: ,,Să trecem în partea cealaltă.„
36 Dupăce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla, şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.
37 S’a stîrnit o mare furtună de vînt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia. 38 Şi El dormea la cîrmă pe căpătîi. Ucenicii L-au deşteptat, şi I-au zis: ,,Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?„ 39 El S’a sculat, a certat vîntul, şi a zis mării: ,,Taci! Fără gură!„ Vîntul a stat, şi s’a făcut o linişte mare. 40 Apoi le -a zis: ,,Pentruce sînteţi aşa de fricoşi? Tot n’aveţi credinţă?„ 41 I -a apucat o mare frică, şi ziceau unii către alţii: ,,Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vîntul şi marea?„ (Evanghelia după Marcu 4:35-41)

Necredinţa este cauza cea mai mare din care oamenii devin fricoşi. Chiar dacă nu vei fi deacord cu mine, dar faptul că frica te conduce pe tine şi nu tu pe ea,  este o dovadă a necredinţei tale. Nu poţi crede pînă la sfîrşit că Dumnezeu poate să te protejeze de acel rău, sau de acea problemă de care îţi este frică. Cu buzele tu spui  că Dumnezeu este Cel Atotputernic şi că toate lucrurile El le conduce, dar cu inima te îndoieşti. Sau crezi pînă în clipa cînd este totul bine şi te simţi în siguranţă, dar cît viaţa îţi trece printr-o încercare foarte mare, şi cînd ai nevoie de credinţă să treci prin ea, tu începi să te îndoieşti de puterea şi ajutorul lui Dumnezeu.
Necredinţa, este rădăcina fricii care te chinuie.  Şi nu vorbesc aici despre un fanatizm care crede lucruri ce trec peste Cuvîntul lui Dumnezeu. Ci vorbesc despre o credinţă în promisiunile date de Dumnezeu copiilor Săi în Cuvîntul lui. Şi dacă Dumnezeu îmi spune că El este cu mine şi El locuieşte în mine, atunci de cine să mă tem? Ce mi-ar putea face omul?

Frica- o posibilă cauză a păcatului

La capitolul 28 din cartea Deuteronomului, Dumnezeu le-a pus înaintea poporului Israel viaţa şi moartea, binecuvîntarea şi blestemul.  Cuvîntul Lui Dumnezeu le-a spus în ziua aceea:

63 După cum Domnul Se bucura să vă facă bine şi să vă înmulţească, tot aşa Domnul Se va bucura să vă piardă şi să vă nimicească; şi veţi fi smulşi din ţara pe care o vei lua în stăpînire.
64 Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, dela o margine a pămîntului pînă la cealaltă: şi acolo, vei sluji altor dumnezei pe cari nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, dumnezei de lemn şi de piatră.
65 Între aceste neamuri, nu vei fi liniştit, şi nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale. Domnul îţi va face inima fricoasă, ochii lîncezi, şi sufletul îndurerat.
66 Viaţa îţi va sta nehotărîtă înainte, vei tremura zi şi noapte, nu vei fi sigur de viaţa ta.
67 În groaza care-ţi va umplea inima şi în faţa lucrurilor pe care ţi le vor vedea ochii, dimineaţa vei zice: ,,O, de ar veni seara!„ şi seara vei zice: ,,O, de ar veni dimineaţa!„
68 Şi Domnul te va întoarce pe corăbii în Egipt, şi vei face drumul acesta despre care-ţi spusesem: ,,Să nu -l mai vezi!„ Acolo, vă veţi vinde vrăjmaşilor voştri, ca robi şi roabe: şi nu va fi nimeni să vă cumpere.` (Deuteronomul 28:63-68)

Frica poate fi un rezultat al depărtarii tale de Dumnezeu. Păcatul este acela care pune un zid de despărţire între noi şi Dumnezeu. Şi atunci cînd tu alegi să păcătuişti intenţionat, defapt pui un zid între tine şi Dumnezeu. Depărtîndu-te de El, inima ta va deveni friocasă. Vei tremura zi şi noapte şi nu vei fi sigur de viaţa ta. Groaza îţi va umple inima şi faţa.
Dragul meu, poate chiar acum experimentezi cele scrise mai sus. Poate chiar acum inima îţi este plină de groază şi frica te-a paralizat într-atît că nu mai ştii ce să faci mai departe. Dumnezeu are soluţie la orice problemă din viaţa ta. Prima soluţie este să te întorci pe calea Lui. Vino la El cu credinţă şi pocăinţă, şi El îţi promite să te elibereze de orice frică care îţi îngrozeşte inima.

Cu simţămîntul fricii dar nu posedati  de ea

Apostolul Pavel a recunoscut că atunci cînd a venit în Corint ca să le spună Corintenilor Evanghelia, el era slab şi fricos. Dar privind la viaţa lui, ne dăm seama că omul acesta n-a fost condus niciodată de frica sa, ci dimpotrivă de Duhul lui Dumnezeu care era în el.

2 Căci n’am avut de gînd să ştiu între voi altceva decît pe Isus Hristos şi pe El răstignit.3 Eu însumi, cînd am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur. 4 Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într’o dovadă dată de Duhul şi de putere, (1Corinteni 2:2-4)

Am cunoscut oameni care au ajuns să fie posedaţi de frică. Cînd ajungi în starea aceasta, orice mişcare de furnică ţi se pare o răsturnare de munţi care vine peste tine. Orice spargere de balon, ţi se păre o bombă explozivă.
Nu putem nega faptul că Dumnezeu ne-a creat oameni cu simţămîntul fricii în noi. Dar El a făcut-o pentruca  să ne temem de El şi nu de oameni sau împrejurări. Adică să avem o frică cu reverenţă faţă de El, dar nu faţă de orice lucru care ne înconjoară. Este adevărat că îţi poate fi frică de un cîine, de înălţime, sau de foc, etc. Aceste simţăminte Dumnezeu le-a pus în noi tot pentru ca să ne protejeze şi nicidecum ca să ne robească. Însă frica care o aşteaptă Dumnezeu de la noi este frica de El. Da împreujurările produc în noi simţăminte de frică, dar  Dumnezeu poate să ne dea putere să învingem această frică. Întrebarea este: “ Mă las eu posedat şi condus de frică, sau eu conduc cu ea?”

Fricosul trebuie să stea acasă

Cînd poporul Israel trebuia să meargă la război, Dumnezeu prin gura lui Moise le-a dat următoarele porunci cu privire la fricoşi.

8 Mai marii oştirii să vorbească mai departe poporului, şi să spună: ,,Cine este fricos şi slab la inimă, să plece şi să se întoarcă acasă, ca să nu moaie inima fraţilor lui„.(Deuteronom 20:8)

Viaţa noastră este o luptă. Şi aşa cum am văzut şi în alte articole, noi suntem ostaşi ai lui Hristos care suntem încadraţi într-un război spiritual. Ostaşul este chemat la luptă, ca să meargă şi să cucerească noi teritorii pentru Împărăţia Regelui şi Creatorului acestui univers. Totuşi Dumnezeu porunceşte fricoşilor, să stea acasă. De ce? Pentrucă ei nu prezintă un pericol doar pentru ei înşişi, ci şi pentru întreaga echipă, sau armată. Versetul de mai sus ne arată, că un singur fricos, poate să înmoaie inima unei echipe întregi de viteji. Fricosul va face panică, fricosul va insufla frică şi celorlalţi din jur. De aceea locul lui nu este în luptă, ci acasă.
Dragul meu ce insuflă prezenţa ta în echipa în care te-a pus Dumnezeu să slujeşti? Poate ai ales să mergi şi tu pe cîmpul de bătălie, dar fiind acolo, tremuri şi eşti total îngrozit şi intimidat de frica din inima ta. Dacă este aşa, fie-ţi milă măcar de colegii tăi de echipă. Şi ai cel puţin curajul să recunoşti frica ta şi să te întorci acasă. Astfel mai mult folos va fi din urma ta. Însă dacă doreşti să fii un luptător viteaz care învinge frica, îţi propun să citeşti aticolul Caracterul şi calităţile unui luptător şi Cum să învingi frica morţii?, care te vor ajuta să înţelegi cum poţi să învingi frica şi să fii un ostaş viteaz.

Dar dacă nu vreai să fii un curajos şi îţi este confortabil să te întorci mai bine  acasă , decît să lupţi pentru Domnul şi Împăratul tău, atunci vreau să privesti la care este…

Soarta celor fricoşi

8 Dar cît despre fricoşi, necredincioşi, scîrboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.„(Apocalipsa 21:8)

Ce alegi tu dragul meu? Alegi mai bine să mori în picioare, sau doreşti ca o viaţă întregă să te tîrii pe genunchi înaintea fricii de oameni şi împrejurări?
Cînd ajungi un om posedat de frică, tu ajungi să-ţi trăieşti viaţa tîrîndu-te pe genunchi. Eşti un  îngenunchiat cu forţa de frica ta propriie. Cînd alegi să trăieşti “în picioare” faţă de frică de oameni şi de împreujurări, singur îţi vei pune viaţa ta pe genunchi din pricina reverenţei pe care o ai faţă de Dumnezeu. Gîndeşte-te  şi meditează la diferenţa celor două, dragul meu.