Sunt atîtea lucruri de învăţat din viaţa acestui om! Haideţi să continuam studiul nostru despre Iuda Iscarioteanul.

Domnului Isus n-a preţuit mai mult de 30 de arginţi în  ochii lui Iuda

14 Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s’a dus la preoţii cei mai de seamă, 15 şi le -a zis: ,,Ce vreţi să-mi daţi, şi -L voi da în mînile voastre?„ Ei i-au cîntărit treizeci de arginţi. 16 Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mînile lor. (Matei  26-14-16)

Cît e de trist să vezi lucrul acesta… Cele întîmplate în aceste versete de mai sus, arată pînă unde poate să coboare omul… Arată cît de josnic pot să ajungă oamenii din cauza dragostei lor faţă de bani. Iuda care a stat în preajma Domnului Isus, a mîncat din aceeaşi farfurie cu El, a avut parte  de căldura Lui, de grija şi dragostea Lui fără condiţii, acum merge benevol la preoţii cei mai deseamă ca să vîndă pe Isus. Omul aesta,  timp de trei ani şi jumătate, a profitat de Domnul Isus şi ori de cîte ori a avut posibilitatea a furat  din punga cu bani, care era de obşte între ucenici. Şi acum în lăcomia sa, a vrut mai mult deodată. Aşa se întîmplă cu mulţi oameni. Îndeosebi tinerii astăzi, doresc să se îmbogăţească acum şi aici. Vor peste noapte să se facă bogaţi şi pentru mulţi nu mai  contează cum. De aceea mulţi cînd ajung să procedeze jonsnic şi foarte mîrşav, spun “Scopul scuză mijloacele”.  Cam aşa ar fi spus şi Iuda, dacă l-ar fi întrebat cineva la acel moment ce are de gînd să facă. Pentru acest om, Domnul Isus, care i-a fost ca şi un tată ce îşi îngrijeşte cu drag copiii, care i-a fost un frate mai mare care încearcă să-l protejeze de orice rău, ca un prieten care era gata să-i asculte orice durere şi problemă, acum El, în ochii lui Iuda nu mai costa decît 30 de arginţi. Observaţi textul biblic de mai sus.  

Iuda era  făţarnic

Îndată după ce Iuda a fost să se înţeleagă cu preoţii cei mai deseamă să vîndă pe Isus, acelaşi text ne relatează următoarele. Citeşte cu atenţie şi încearcă să-ţi imaginezi toate acste scene.

20 Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. 21 Pe cînd mîncau, El a zis: ,,Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.„ 22 Ei s’au întristat foarte mult, şi au început să -I zică unul după altul: ,,Nu cumva sînt eu, Doamne?„ 23 Drept răspuns, El le -a zis: ,,Cel ce a întins cu Mine mîna în blid, acela Mă va vinde.
24 Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vîndut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!„  25 Iuda, vînzătorul, a luat cuvîntul, şi I -a zis: ,,Nu cumva sînt eu, Învăţătorule?„ ,,Da„, i -a răspuns Isus, ,,tu eşti!„ (Matei 26:17-25)

CÎtă făţărnicie… Toate aceste evenimente au loc exact după ce Iuda făcuse înţelegerea cu preoţii să vîndă pe Isus. El deja luase banii. Înţelegerea era făcută şi Scriptura spune că Iuda începuse deja să caute prilejul potrivit ca să vîndă pe Isus. Vreau să vă imaginaţi puţin scena de mai sus. El a fost şi s-a înţeles cu preoţii. Planul deja era făcut. Şi acum se întoarce din nou în preajma celor 11 ucenici împreună cu  Isus, de parcă nu s-a întîmplat nimic… Probabil că zimbetul îi era pe faţă, aşa ca să nu arate planul său diabolic pe care tocmai îl începuse a săvîrşi. Dar oare Domnul Isus nu ştia de faptele lui Iuda? Bineînţeles că ştia. De cîte ori Domnul Isus a demonstrat faptul că El vede şi ştie nu numai faptele oamenilor, ci  şi gîndurile acestora.  Iuda a fost martor la toate acestea. Totuşi acum robit şi orbit de lăcomie, crede că poate de data aceasta va fi altfel. Domnul, însă care putea să vadă nu numai prezentul ci şi viitoru, ştia de ziua aceasta încă de la început. Totuşi El,  I-a arătat dragoste lui Iuda chiar şi în aeceste clipe. Apostolul Ioan cînd ne descrie acelaşi eveniment de mai sus, spune că Domnul Isus în seara aceea a spălat picioarele tuturor ucenicilor, inclusiv şi lui Iuda. Prin aceasta Domnul, i-a arătat încă odată cît de mult îl iubeşte şi i-a mai dat o şansă acestuia să se pocăiască. Dar el nu a făcut-o…

Dispreţuitor pînă la culme

Să citim continuarea aceluiaşi capitol. Evenimentele au mers unul după altul.

47 Pe cînd vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii şi cu ciomege, trimeşi de preoţii cei mai de seamă şi de bătrînii norodului.„
48 Vînzătorul le dăduse semnul acesta: ,,Pe care -l voi săruta eu, acela este; să puneţi mîna pe el!„  49 Îndată, Iuda s’a apropiat de Isus, şi I -a zis: ,,Plecăciune, Învăţătorule!„ Şi L -a sărutat.  50 Isus i -a zis: ,,Prietene, ce ai venit să faci, fă!„ Atunci oamenii aceia s’au apropiat, au pus mînile pe Isus, şi L-au prins. (Matei 26:47-50)

Observaţi dispreţul cu care îl tratează Iuda pe Domnul Isus şi blîndeţea şi dragostea pe care i-o arată Mîntuitorul ca şi răspuns. Noi de multe ori cînd oamenii ne fac rău suntem tentaţi să le răspundem la fel. Totuşi Domnul Isus n-a procedat aşa. Iuda a venit să-l dea la moarte. La dispoziţia Domnului Isus erau 12 legiuni de îngeri care la un singur cuvînt al Său, puteua nimici întreg pămîntul. Dar Domnul Isus nu s-a folosit de puterea Sa. Putea să-l zdrobească complet pe Iuda într-o clipeală de ochi, dar n-a făcut-o. În schimb i-a arătat dragoste.

Moartea lui Iuda

Sfînta Scriptură ne dă două relatări cu privire la moartea lui Iuda. Prima menţiune ne-o dă Evanghelistul Matei care spune:

3 Atunci Iuda, vînzătorul, cînd a văzut că Isus a fost osîndit la moarte, s’a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i -a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrînilor, 4 şi a zis: ,,Am păcătuit, căci am vîndut sînge nevinovat.„ ,,Ce ne pasă nouă?„ i-au răspuns ei. ,,Treaba ta.„  5 Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s’a dus de s’a spînzurat. 6 Preoţii cei mai de seamă au strîns arginţii, şi au zis: ,,Nu este îngăduit să -i punem în vistieria Templului, fiindcă sînt preţ de sînge.„7 Şi dupăce s’au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia ,,Ţarina olarului,„ ca loc pentru îngroparea străinilor. 8 Iată de ce ţarina aceea a fost numită pînă în ziua de azi: ,,Ţarina sîngelui.„ 9 Atunci s’a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: ,,Au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit unii din fiii lui Israel; 10 şi i-au dat pe Ţarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul.„ (Evanghelia după Matei 27:3-10)

Şi a doua menţiune o găsim în cartea Faptelor Apostolilor. O menţiune făcută de apostolul Petru dar scrisă de Evanghelistul Luca. 

16 ,,Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfînt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.  17 El era din numărul nostru, şi era părtaş al aceleiaşi slujbe. 18 Omul acesta a dobîndit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc, şi i s’au vărsat toate măruntaiele. 19 Lucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, încît ogorul acela a fost numit în limba lor: ,Acheldama`, adică: ,Ogorul sîngelui.` –(Faptele Apostolilor 1:16-19)

Este multă discuţie astăzi pe marginea acestor doua texte. Poate voi veni în viitor cu un articol exact la acest subiect. Însă scopul nostru astăzi nu este să vedem cum ele se relatează una la alta, ci mai degrabă să vedem sfîrşitul tragic al acestui om care n-a vrut să asculte de Dumnezeu şi să se pocăiască.  Aceste două texte scot în evidenţă  pedeapsa care a trebuit s-o plătească acest om. El s-a căit că a vîndut pe Domnul Isus, dar a rămas numai la o căinţă. Căinţa fără pocăinţă nu înseamnă nimic. Cînd te căieşti de păcatul tău, trebuie să vii la Dumnezeu  şi să cer iertare şi milă de la El. Să vii la El şi să ceri vindecarea sufletului tău şi să-l rogi ca El să te spele de orice păcat. Oamenii nu pot face acest lucru pentru tine, nici preotul şi nimeni altul înafară de Dumnezeu. Datorită sîngelui vărsat de către Domnul Isus putem fi  iertaţi de toate păcatele.  Oare nu putea Dumnezeu să-l ierte şi pe Iuda? Bineînţeles că putea. Dar n-a făcut-o pentrucă Iuda nu i-a cerut-o niciodată.

Dragul meu cititor, cît preţuieşte Domnul Isus în ochii tăi?  Tu ai preţuit totul în ochii lui şi pentru tine El şi-a dat viaţa. Dar pentru mulţi, aşa cum a fost şi Iuda, Isus nu înseamnă mai mult de 30 de arginţi. Cît costa El pentru tine? Domnul Isus a spus că dacă este un lucru în viaţa noastră care ar preţui pentru noi mai mult decît El, noi nu suntem vrednici să fim ucenicii Lui.  Iuda n-a fost vrednic să fie ucenicul lui Hristos, pentrucă pentru El, banii au costat mai mult decît Învăţătorul său, banii au însemnat mai mult pentru el decît însăşi mîntuirea sa proprie. Din acest motiv el a fost făţarnic toată această perioadă, arătînd că ar fi şi el un ucenic dedicat care urmează din toată inima pe Isus. Dar aceasta nu a fost niciodată. Cum eşti tu la capitolul acesta dragul meu? Crezi tu din toată inima în Domnul Isus ? Sau ai doar o formă faţarnică de a crede, pentru şi doar pentru a obţine anumite profituri din partea Lui? Eşti tu gata să-ţi dai viaţa pentru El aşa cum şi-a dat-o El pentru tine?

Dumnezeu să ne ajute pe toţi să fim ucenici adevăraţi ai Domnului Isus, nu numai cu numele ci şi cu inima.