passover3 Aproape că nu este peroană în ţara noastră care să nu sărbătoarească Paştele. Chiar şi acei care nu ştiu semnificaţia acestei sărbători, tot o vor sărbători. Pentru mulţi sărbătoarea aceasta este o zi cînd se mănîncă din plin. O zi cîn la “mama acasă”  bucatele dau năvală. O zi cînd se adună toată familia împreună.
Dar ne oprim şi ne întrebăm: “Să fie oare numai acesta însemnătatea Paştelui? Oare care este adevărata  semnificaţie a acestei sărbători?  Ce stă în centrul acestei sărbători?”  

Definiţia Cuvîntului “Paşte”:

Dicţionarul Biblic ne dă următoarea definiţie:

Din limba Ebraică “Pacah” care  înseamnă “a trece” sau “ a curge peste” , “a trece pe lingă”
Din limba Greacă “Pascho” care înseamnă “a suferi” (Dicţionarul Biblic)

Cum se leagă definiţia acest cuvînt cu semnificaţia adevărată a sărbătorii? Să privim la origine.

Originea Paştelui

Poporul Israel se afla în robia Egipteană de 430 de ani. Spre sfîrşit, gemetele lor au ajuns pînă la Dumnezeu. Ei aveau nevoie de o eliberare, de salvare din robie. Atunci Dumnezeu îl găseşte pe Moise şi îl cheamă să meargă în Egipt ca să elibereze poporul de sub robia păcatului. Moise a venit la Faraon, împăratul Egiptului şi i-a cerut  să elibereze poporul lui Israel. Acesta din urmă nu a dorit să asculte, de aceea Dumnezeu a fost nevoit să trimită 10 urgii asupra Egiptului ca în cele din urmă poporul să fie eliberat. Cea de a zecea urgie este strîns legată de sărbătoarea Paştelui:  

3 Vorbiţi întregei adunări a lui Israel, şi spuneţi -i: ,În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. 4 Dacă sînt prea puţini în casă pentru un miel, să -l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cît poate mînca fiecare din mielul acesta. 5 Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied. 6 Să -l păstraţi pînă în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să -l junghie seara. 7 Să ia din sîngele lui, şi să ungă amîndoi stîlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mînca.
11 Cînd îl veţi mînca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare, şi toiagul în mînă; şi să -l mîncaţi în grabă; căci sînt Paştele Domnului.
12 În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului, şi voi lovi pe toţi întîii-născuţi din ţara Egiptului, dela oameni pînă la dobitoace; şi voi face judecată împrotiva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul.13 Sîngele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sîngele, şi voi trece pe lîngă voi, aşa că nu vă va nimici nici o urgie, atunci cînd voi lovi ţara Egiptului. 14 Şi pomenirea acestei zile s’o păstraţi, şi s’o prăznuiţi printr’o sărbătoare în cinstea Domnului; s’o prăznuiţi ca o lege vecinică pentru urmaşii voştri. (Exodul 12:3-7, 12-14)

Poporul trebuia să înjunghie un miel fără cusur de parte bărbătească. Cu sîngele acestui miel, trebuiau să ungă stîlpii uşii şi pragul de sus al casei. În noaptea aceea Dumnezeu a făcut judecata împotriva tuturor zeilor din Egipt prin omorîrea primului născut dintre oameni şi animale. Într-o singură noapte, totţi întîii născuţi din Egipt au  murit. Biblia spune că nu era casa unde să nu fi fost  bocet şi ţipăt. Însă atunci cînd îngerul lui Dumnezeu trecea pe lingă casa evreilor din Egipt, şi vedea sîngele mielului uns pe uşorii uşii, el “trecea pe lîngă”. Astfel, sîngele acelui miel pe care tot Israelul l-au jertfit în noaptea aceea a adus viaţă şi salvare în casele copiilor lui Israel. Această imagine, Dumnezeu a pregătit-o ca să arate spre adevăratul Miel care avea să fie jertfit, Isus Hristos Domnul nostru. 

Hristos Mielul lui Dumnezeu  a fost jertfit

Proorocul Isaia, cu mult timp înainte de venirea Domnului Isus Hristos  pe pămînt a proorocit cu privire la El astfel:

Cînd a fost chinuit şi asuprit, n’a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. (Isaia 53:7)

Apoi cînd Domnul Isus Hristos era pe pămînt, Ioan Botezătorul la văzut şi a exclamat astfel:

,,Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! (Evanghelia după Ioan 1:29)

Isus Hristos este Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Mielul din Egipt a salvat doar vieţile  poporului Israel. Isus Hristos a venit  să salveze o lume întreagă. El este adevăratul Miel care a fost jertfit pentru noi şi pentru păcatele noasre. Astfel ORCINE crede în El nu piere,  ci are viaţă veşnică! De aceea apostolul Pavel ne îndeamnă astfel:

Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sînteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.(1Corinteni 5:7)

Hristos Mielul, a biruit Moartea

Zilele acestea noi ne salutăm unul pe altul cu “Hristos a Înviat!”. De unde a înviat Hristos? De ce spunem noi aşa? Pentrucă,

9 întrucît ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpînire asupra Lui.  (Romani 6:9)

De aceea apostolul Pavel continuă acest subiect şi întreabă:

55 Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?„56 Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea. 57 Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos! (1Corinteni 15:55-56)

În vinerea patimilor, Isus Hristos a fost răstignit şi îngropat. Moartea nu l-a putut ţine mai mult decît 3 zile şi trei nopţi. După aceea, într-o zi ca şi astăzi, El a înviat din morţi. Arătând prin aceasta că a biruit boldul morţii, care este păcatul. De aceea noi astăzi putem să ne salutăm şi să axclamăm cu bucurie “Hristos a înviat!”  “Cu adevărat a înviat!”

Hristos Mielul ne-a împăcat cu Dumnezeu

Căci, dacă atunci cînd eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, cînd sîntem împăcaţi cu El, vom fi mîntuiţi prin viaţa Lui. 11 Şi nu numai atît, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea. (Romani 5:10-11)

Isus Hristos, Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii întregi, a venit pe pămînt a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, a fost îngropat şi a treia zi a înviat din morţi, pentruca să ne poată împăca cu Dumnezeu. Noi eram despărţiţi de Dumnezeu şi aveam o nevoie disperată de El. Nimeni şi nimic nu ne mai putea vindeca rănile păcatului care au pătruns atît de adînc în inimile noastre. Atunci El, Isus Hristos, a ales să se nască pe  acest pămînt, să se facă părtaş sîngelui şi cărnii, să trăiască o viaţă sfîntă şi fără păcat şi după 33 de ani, să se aducă ca jertfă pentru păcatul întregii omeniri. Astfel,  astăzi oricine crede în jertfa Lui, să fie împăcat cu Dumnezeu şi curăţit de orice păcat. Tocmai de  aceea dragul meu,

Paştele este sărbătoarea ta!

Nu este doar o sărbătoare a familie, nu este numai o sărbătoare cînd te poţi întîlni cu prietenii sau chiar cu Biserica ta. Paştele este în primul rînd sărbătoarea ta. Sărbătoarea care te uneşte pe tine cu Dumnezeu. Sărbătoarea, care atunci cînd îi înţelegi adevăratul sens, îţi schimbă viaţa odată şi pentru totdeauna.  Într-o zi ca aceasta pe noi nu ne costă nimic  să spunem “Hristos a Înviat”, însă pe El l-a costat viaţa. El a trebui să sufere moartea, şi încă o moarte pe cruce. O moarte care era socotită cea mai dispreţuitoare în acel timp. El a ales să fie dispreţuit, bătut şi măcelărit, pentru noi…. Atunci cînd era bătut şi chinuit, atunci cînd i s-au bătut cuiele în mîini şi picioare, putea să se coboare de pe cruce. Putea să se răzbune pe cei care îl chinuiau. Avea puterea necesară să facă aceata, dar nu a făcut-o. Şi ştii de ce? Pentrucă în inima şi mintea lui, erai tu şi eu, oameni noi , salvaţi şi curăţiţi de orice păcat. În mintea Lui erau oamenii care puteau fi împăcaţi cu Dumnezeu. Aceasta L-a făcut să meargă până la moarte pentru mine şi tine. Întrebarea este: “Cît de departe noi suntem  gata să mergem pentru El, dragul meu? Cît de mult noi suntem  gata să plătim pentru El?”
Gîndeşte-te astăzi şi cugetă asupra preţului nespus de mare care s-a plătit pentru tine, ca să poţi spune  “Hristos a Înviat!”

CU ADEVĂRAT A ÎNVIAT!