Scris de Oxana Tentiuc
Cînd mămica mea a decedat, au fost mulţi oameni care au încercat să mă ajute. Alţii m-au mîngîiat, iar alţii m-au făcut să mă simt şi mai rău. Sunt conştientă că nu a fost ceva intenţionat din partea lor. Pentru că de multe ori în aşa situaţii nu prea ştii cum să te comporţi. Apoi fiecare persoană reacţioneaza diferit. Aş vrea să scriu lucrurile care pe mine m-au mîngîiat enorm şi cîteva gafe de ale oamenilor care m.au durut la fel de mult.

  • Oferă ajutorul tău

Decesul persoanelor dragi te paralizează efectiv! Eu îmi aduc aminte că nu eram în stare să gîndesc nimic cînd mămica mea a decedat. Însă toate lucrurile au fost frumos aranjate, şi în timpul celor trei zile acasă, şi la cimitir, şi la înmormîntare, şi masa după aceea. Îmi amintesc că veneau oameni şi ajutau cu ce puteau. Oamenii din bloc au strîns bani, care cît putea. Sunt profund mulţumitoare tuturor care au ajutat cu ce au putut. Faptele lor au vorbit mai mult decît cuvintele de mîngîere.

  • Ascultă

Oamenii care au pierdut pe cineva drag, vor să vorbească despre ei. Mie îmi făcea bine să vorbesc despre mămica mea, eu îmi doream să mi-o aduc aminte cum era în viaţă. Îmi doream s-o ţin minte aşa cum era ea. Aşa că încearcă să asculţi. Fă-ţi timp şi petrece cu persoana care suferă, pur şi simplu ascultînd-o.

  • Nu exagera în atitudinile tale

De multe ori vrînd să arătăm oamenilor că-i iubim şi suntem alături, ne comportăm exagerat. Prea mult îi compătimim, prea mult îi scuzăm. Au fost foarte mulţi oameni care mă priveau cu aşa de multă tristeţe încît credeam că ceva nu e bine cu mine şi aveam impresia că eu am murit. Alţii s-au comportat de parcă nu s-a întîmplat nimic în viaţa mea. Asta m-a făcut să înţeleg că viaţa continuă, că încă mai pot glumi şi am voie să rîd. În prezenţa oamenilor care mă priveau prea compătimitor, simţeam că mă sufoc şi mor. Iar eu încercam din răsputeri să fac faţă situaţiei şi să trăiesc…

Alţii, fiind curioşi să vadă cum mă voi comporta, imi surprindeau orice privire. Ori de cîte ori încercam să rîd, simţeam cum eram criticată. Ba chiar mi s-a spus că dacă sufer din cauza decesului mamei, nu e bine să rîd. Nu este bine să impunem noi restricţiile nostre, să-i forţăm pe alţii să se comporte aşa cum noi am crede că e cuviincios. Nu omorî prin comportamentul tău.

  • Invită în vizită, în oraş, la pădure, etc.

Persoanele care trec prin decesul celor dragi sunt tentaţi să se izoleze de lume şi să sufere în tăcere. Apoi cad într-o depresie totală. Încearcă să-i inviţi în oraş. Dar să ştii că poţi fi refuzat categoric. Stăruie! Nu ceda! Îmi aduc aminte că o dată mătuşa mea l-a rugat pe verisorul meu să mă invite în oraş. Iniţial am refuzat. Dar pentru că ea a insistat am acceptat. Astfel împreună cu verişorii mei am avut parte de o zi deosebită! O altă dată elevii mămicăi m-au invitat în parc. Mi-a prins foarte bine.

  • Nu pune întrebări de felul:”Cum mai eşti?”

De multe ori în graba noastră, doar pentru a ne împăca conştiinţa, îi întrebăm pe cei ce suferă: „ Cum mai eşti?” Nu aşteptăm un răspuns prea detaliat. Deobicei cealaltă persoană o simte şi-ţi va răspunde:”Bine, mulţumesc!” Pe cînd realitatea va fi devastatoare. Nu poţi spune oamneilor în uşa bisericii, cînd aceştea sunt gata de plecare, că mori de durere, că nu mai suporţi. Deaceea dacă te interesează cu adevărat starea celuilalt nu pune întrebări în grabă şi negîndite.

  • Roagă-te

Noi putem aduce mîngîierea unei inimi rănite şi rugăciunea este parte din această mîngîiere. Putem sta pe genunchi şi plînge pentru cel care suferă de durere. Ne putem ruga ca Dumnezeu să le dea putere să treacă prin aceste încercări.

  • Mîngîie din Cuvîntul lui Dumnezeu

Un om, cît de mult nu şi-ar dori, nu-l poate mîngîia pe altul pe deplin. Mîngăierea deplină o poate aduce doar Cuvîntul lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu m-a ajutat să trec prin această perioadă dificilă. Chiar şi acum imi aduc aminte de fiecare studiu biblic inductiv pe care l-am făcut atunci. Sunt foarte recunoscătoare învăţătoarei mele de şcoală duminicală, Eugenia Podoleanu, care permanent mă invita la studiu. Momentele mele cu Dumnezeu au fost unice. Am înţeles de ce s-au întîmplat toate lucrurile, care este planul Lui pentru mine, am învăţat să fiu mulţumitoare chiar şi pentru împrejurarea acesta. Mă gîndeam că sunt aşa de mulţi copii care nici măcar nu şi-au cunoscut mama, dar eu am avut parte de ani fericiti cu ea. Deci Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia, este unica modalitate de a mîngîia pe cineva. Deaceea, vorbeşte-i din Scripturi, invită la grupul de studiu biblic.

Dumnezeu să ne dea înţelepciune să fim o adevărată mîngîiere pentru cei ce suferă!