poze cu familia
Povestea pe care vreau s-o povestesc, o găsesc a fi  cea mai frumoasă şi cea mai extraordinară, pentrucă  ea este a  mea; a mea şi a soţiei mele scumpe! Vreau ca vizitatorii blogului nostru săcunoască mai multe despre noi, de aceea am hotărît să scriu povestea noastră de dragoste.  Dacă cineva se va regăsi în ea şi dacă cuiva îi va fi de ajutor, atunci ne vom bucura şi Dumnezeu să aibă  toată  slava!

Dragoste la prima vedere!

Eu nu credeam niciodată  în dragoste la prima vedere… Dar nu am crezut pînă ce eu singur nu am gustat ce este aceasta. Ştiu că cineva mai spune :  “Există dragoste la prima vedere dacă  priveşti a doua oară mai bine!” Dar la mine a fost altfel. Cînd am privit a doua oară eram deja îndrăgostit lulea.
În vara anului 1998 la o tabără de studiu Biblic Inductiv, am cunoscut-o pentru prima dată pe Oxănica, care acum este soţia mea. Au trecut de atunci mai mult de 10 ani , dar ţin minte ziua aceea ca astăzi…! Toată tabăra a fost repartizată pe grupe, în care studiam Biblia şi apoi tot în aceeaşi componenţă trebuia să  pregătim scenete ca să arătăm adevurul Biblic. În timp ce pregăteam scenta în grup, eu fiind în rolul principal, vorbeam intuziasmat de tot ceea ce va trebui să arătăm. Cînd deodată am întors capul şi am văzut pe cineva care avea să-mi intre în inima pentru tot restul vieţii. M-am întors şi la spatele meu am dat cu ochii de Oxana Graur! M-am îndrăgostit la prima vedere! Am fost atît de şocat de frumuseţea ei, de blîndeţea care îi lumina faţa şi de zimbetul blînd, domol şi pur  pe care îl avea pe faţă. M-am întors şi am uitat ce fac şi unde sunt! Cînd am întors capul întîmplător, nici nu mi-am dat seama că de ceva timp eu stau şi privesc la ea… în timp ce grupul aşteapta ca eu să revin! În timpul acela, nu eram încă un adevărat  copil al lui Dumnezeu. Da,  mă numeam credincios, rostisem  rugăciunea pocăinţei, dar… în inima mea ştiam că sunt creştin doar cu numele şi nimic mai mult. De aceea în ziua cînd m-am îndrăgostit de soţia mea, toate lucrurile în jur au devenit atît de frumoase… Parcă deodată, dintr-un om zbuciumat şi neliniştit ca mine, am vrut să devin mai blînd, mai bun, mai milos. Deodată am început să respect pe femei mai mult ca niciodată. Numai că toate acestea nu mi-au reuşit cu adevărat până în ziua cînd m-am întors la Dumnezeu din toată inima şi am fost transformat radical prin credinţă în Isus Hristos, Domnul meu.
În noaptea aceea nu am putut dormi prea mult. Aproape toată noaptea m-am gîndit la Oxanica. Dacă avea să am o putere atunci,  chiar în clipa aceea m-aş fi căsătorit cu ea. Dar aceasta nu era de realizat la momentul acela… Nu aveam decit 16 ani…şi de căsătorie nici nu putea merge vorba.
Oxănica fiind născută într-o familie de creştini Evanghelici, l-a cunoscut pe Domnul Isus mult mai devreme decît mine. Astfel în momentul cînd am văzut-o prima dată, ea deja crezuseră din toată inima şi  încheiase legământ cu Domnul Isus Hristos prin credinţă în El.  Pot spune aici, că ea este mult mai fericită decît mine, pentrucă l-a cunoscut pe Domnul Isus la o vîrstă mult mai fragedă.
A doua zi în tabără, am încercat să intru în vorbă cu Oxănica, dar nu am întîlnit din partea ei un răspuns pe care aş fi vrut eu să-l primesc în acel moment.  Oxănica a ştiut foarte bine cum să păstreze distanţa.

Vizita la Biserică

După tabără ne-am întors cu toţii în oraş. Nu puteam să-mi închipui că acum vor trece zile cînd eu nu o voi mai putea vedea. A doua zi trebuia să mă întorc  la ţară unde îmi continuam studiile . Atunci, mi-am zis că o voi invita pe Oxanica să ies undeva cu ea în oraş! Crezând că numai o voi telefona şi ea îmi va zice “DA!”… Dar nu a fost chiar aşa. Cînd am sunat-o pe Oxanica şi am invitat-o să ieşim undeva în oraş, ea foarte politicos, dar ferm a zis “Putem ieşi în oraş dar numai la Biserică” Nici măcar nu am mers acasă la ea să o iau, ci ne-am înţeles să ne întîlnim într-un loc foarte aproape de Biserică, după care am mers  ca să ascultăm Cuvîntul lui Dumnzeu.

A trecut un an

Timp de un an, în viaţa mea au avut loc  schimbări foarte mari. În anul acesta  eu am crezut  din toată inima mea şi cu toată sinceritatea l-am chemat pe  Isus în viaţa mea, ca Domn şi Mîntuitor.  Atunci am crezut în El, mi-am cerut iertare pentru toate păcatele mele şi L-am rugat să mă facă un om nou a cărui Stăpîn şi Domn, El să fie. (Pe viitor voi scri un articol mai amănunţit despre aceasta)
După  un an de zile, m-am întîlnit din nou cu Oxănica la aceeaşi tabără de studiu Biblic Inductiv. Acum, eram un om transformat total de Cuvîntul lui Dumnezeu.  Nu o văzusem de ceva timp pe Oxănica, dar cînd am văzut-o din nou în tabăra aceea, am înţeles că defapt dragostea mea pentru ea nu s-a schimbat de loc. Pînă la această tabără, numai eu eram îndrăgostit de Oxanica, ea însă, nu.  Oxănelu zice că s-a îndrăgostit de mine aici, în tabăra aceasta, într-o după amiază cînd eu stăteam întins pe iarbă şi făceam studiu Biblic. Ea îmi zice astăzi că faţa mea lumina de bucurie din cauza învăţăturilor din Sfînta Scriptură şi atunci în momentul acela, cînd m-a privit întîmplător, ea defapt  s-a îndrăgostit de mine. O fi luminat faţa mea sau nu, nuştiu… dar nici nu contează pentru mine acum. Însă , faptul că o fată  ca ea, s-a îndrăgostit de un băiat ca mine, aceasta este una din minunile vieţii mele!  Toate acestea, atunci, ţineau de domeniul basmelor pentru mine.
Din această tabără am plecat acasă, fiind ambii îndrăgostiţi unul de celălalt. Dar nici unul nu ştia despre sentimentele celuilalt. Pentrucă nici eu, nici ea nu ne spusesem  niciodată “Te iubesc!”

Învăţătură şi învăţător deosebit!

Poate cineva vă întrebaţi; “De ce nu i-ai spus că o iubeşti dacă o iubeai cu adevărat?”
Defapt, nu numai în anul acela, ci pînă  în ziua cînd i-am cerut mîina Oxanicăi ca să fie soţia mea, nu i-am spus nicodată că o iubesc. Şi nu pentrucă am vrut să fiu dur, sau ar fi fost altceva la mijloc, ci pentrucă aşa am fost învăţat din Scripturi,  de învăţătorul meu scump şi drag Vasile Filat. El a fost unul care m-a învăţat cel mai mult şi cel mai practic la capitolul acesta al vieţii şi la multe altele. Îi sunt adînc recunoscător pentru toată  învăţătura şi sfaturile pe care mi le-a dat atunci şi continuă  să le facă până astăzi. Vasile ne-a învăţat pe toţi ucenicii săi că nu este bine şi Biblic  să avem prietenii cu alte fete, mergând cu ele la întîlnire. Pentru cineva poate aceasta sună foarte straniu şi demodat, dar pe cît de straniu, pe atît de binecuvîntată a fost şi este această învăţătură a Biblie. Acum îi înţelegem efectul şi-i trăim roadele binecuvîntării. Faptul că nu am avut o prietenie ca între “iubit şi iubită” înainte de căsătorie,  ne-a salvat de foarte multe chinuri, probleme şi dureri de cap. Dar în schimb astăzi trăim o viaţă de vis la care atunci visam din toată inima.

Au trecut ani de rugăciune

Din ziua cînd m-am îndrăgostit de soţia mea şi pînă în ziua cînd i-am cerut mîna, au trecut cam în jur de 5 ani. Dar aşa cum am mai spus, în tot acest timp, nu i-am spus niciodată că o iubesc şi nici ea nu a făcut acest lucru. Unicul loc unde puteam  să o văd pe Oxanica, a fost Biserica, grupul de studiu Inductiv, şi sesiunile de studiere Intensivă a Bibliei. Accestea au fost locurile unde noi am putut să ne cunoaştem cel mai bine. Am putut să o studiez pe Oxanica de departe, văzînd ce fel de om este ea. Am văzut-o cum se relatează la alţi oameni, cum se atîrnă faţă de relaţia ei cu Dumnezeu şi Cuvîntul Lui. Lucururi pe care nu  le-aş fi  observat  mergînd la întîlniri.
În toţi aceşti ani am continuat să mă rog lui Dumnezeu pentru viitoarea mea soţie. Vroiam ca Oxanica să fie soţia mea, dar nu ştiam care este voia Lui cu privire la mine. De aceea mă rugam totdeauna lui Dumnezeu şi îi spuneam ca unui tată, ce calităţi de caracter aş fi vrut să aibă viitoarea mea soţie. Spre adînca mea mirare, a fost că atunci cînd ne-am căsătorit cu Oxanica, am descoperit în ea mult mai multe calităţi frumoase de caracter decît eu i le ceream lui Dumnezeu!

Chemarea în misiune

Au trecut anii şi Dumnezeu m-a chemat să fiu misionar într-o altă țară.  Cînd am primit chemarea lui Dumnezeu prin Cuvîntul Lui şi învăţătorii mei scumpi şi dragi Vasile Filat şi Mia şi Costel Oglice, aveam doar 20 de ani.
Dar în acel moment, eram îndrăgostit mai mult ca niciodată de Oxanica.  Adevărul era că nimeni nu ştia de sentimentele mele înafară de mine şi Dumnezeu. La vîrsta aceasta, fiind sigur de sentimentele mele pentru ea, eram hotărît şi pregătit să creezi o familie. Totuşi trebuia să aleg între, casătorie şi lucrarea lui Dumnezeu. Să fiu misionar era dorinţa mea de cînd m-am întors la Dumnezeu, tot fiind motivat de Învăţătorul meu Vasile Filat. Dar acum vroiam să mă şi căsătoresc.

Sfătuirea cu Învăţătorul

De aceea am hotorît ca într-o zi să merg să vorbesc cu Învăţătorul meu despre sentimentele mele faţă de Oxanica. Nu a fost uşor să mă deschid, dar totdeauna cînd mi-am deschis inima faţă de acest om, nu am regretat niciodată. Pentru că totdeauna am avut parte de cea mai bună  consiliere. Vasile mi-a spus următoarele: “Alicuta(aşa mă numeşte el pe mine!) mergi în misiune şi  fiind despărţit de ea,  dacă vei mai simţi ceea ce simţi acum, vei fi sigur că trebuie să faci pasul acesta.” Aşa si am făcut, şi nu regret niciodată că am ascultat de el atunci. Defpat în toate deciziile mari pe care le-am luat în viaţa mea, omul acesta deosebit m-a ajutat foarte mult.
Fiind departe de Oxanica, după ce au trecut mai mult de 3 luni de zile, am înţeles că dragostea pentru mea nu scade, ci dimpotrivă creşte şi mai mult!

Astfel după 6 luni de zile cînd m-am întors acasă, a doua zi , i-am cerut mîina celei mai scumpe şi dragi femei mie, soţia mea Scumpă Oxănica.
Cum i-am cerut mîna şi cum m-am pregătit de acest MARE eveniment, voi veni pe viitor cu un alt articol în care vă voi povesti.

Pînă atunci, vă  doresc ca Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi. Şi dacă  nu eşti căsătorit, poate înveţi şi tu ceva din mărturia aceasta. Şi nu uita că :

Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decît bucurie, dar nădejdea celor răi va pieri. -(Proverbele lui Solomon 10: 28)