Să continuăm studiul nostru. 

Caracterul : până la coborârea Duhul Sfânt

Viaţa lui Petru am putea-o împărţi in mai multe părţi. Totuşi pentru a vedea caracterul lui Petru, vom împărţi-o doar în două părţi. Pînă la coborârea Duhului Sfînt şi după.  Haideţi să privim la prima, şi să vedem ce putem învăţa despre caracterul acestui om.

  • Sincer şi transparent:

Citind cele 4 Evanghelii vei vedea ca dintre toţi  apostolii, sunt doar câţiva din ei care s-au evidenţiat mai mult. Petru fiind unul din ei. Dar este foarte ineresant să observi, că aproape niciodată, ieşirea în evidenţă, nu a fost un scop în sine, ci mai degrabă din motivul sincerităţii  şi transparenţei  lui. Toate aceste calităţi de caracter   se văd chiar din momentul cînd Domnul Isus l-a chemat să-l urmeze. După ce au prins toane de peşte, un altul ar fi zămislit în inima lui planuri, cum să-l mai ţină pe Domnul pe lîngă el, aşa ca businesses-ul să-i prospere  mai mult. Totuşi aici vedem o calitate frumoasă de caracter pe care o avea Petru, sinceritatea şi transparenţa. Ce i-a spus el în acele clipe Domnului Isus?

Cînd a văzut Simon Petru lucrul acesta, s’a aruncat la genunchii lui Isus, şi I -a zis: ,,Doamne, pleacă dela mine, căci sînt un om păcătos.„ (Evanghelia după Luca 5:8)

Petru nu a putut să ascundă nimic de Domnul. Când a văzut puterea şi măreţia Lui , el îi spune şi cum se simte. “Doamne pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos”. De ce să se prefacă că totul este ok cu el, de ce să continue să mintă ceea ce se întâmplă in interiorul lui? Petru mai bine alege să fie sincer şi transparent cu Domnul Isus, decît să ascundă de El anumite lucruri.

  • Dornic să încerce totul-Aventurist 
    Priviţi la cazul acesta:

23 După ce a dat drumul noroadelor, (Isus)S’a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo.
24 În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vîntul era împotrivă.
25 Cînd se îngîna ziua cu noaptea (Greceşte: în a patra strajă.), Isus a venit la ei, umblînd pe mare.
26 Cînd L-au văzut ucenicii umblînd pe mare, s’au spăimîntat, şi au zis: ,,Este o nălucă!„ Şi de frică au ţipat.
27 Isus le -a zis îndată: ,,Îndrăzniţi, Eu sînt; nu vă temeţi!„
28 ,,Doamne„, I -a răspuns Petru, ,,dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.„
29 ,,Vino!„ i -a zis Isus. Petru s’a coborît din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.
30 Dar, cînd a văzut că vîntul era tare, s’a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: ,,Doamne, scapă-mă!„
31 Îndată, Isus a întins mîna, l -a apucat, şi i -a zis: ,,Puţin credinciosule, pentruce te-ai îndoit?„
(Evanghelia după Matei 14: 23-31)

Petru a vrut să meargă şi el pe ape exact ca şi Domnul Isus.  “Doamne dacă eşti Tu porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” În imprejrarea aceasta, vedem şi o dovadă de curaj pe care a arătat-o Petru aici, Curaj pe  care ceilalţi ucenici nu l-au avut.  Ei  au ţipat doar, dar nu au mai avut putere să mai spună ceva. Cu alte cuvinte au muţit. Petru însă este acela care se arată mai dezgheţat puţin şi spune Domnului că vrea şi el să meargă pe ape. Cu alte cuvinte; “Doamne, eu sunt pescar de profesie, am călătorit mult pe ape cu corabia, dar nu am mai văzut pe nimeni să meargă pe ape ca şi Tine! Doamne vreau şi eu” zice Petru. În toată spaima aceasta, Petru tot odata vrea să încerce lucrurile care sunt rarităţi, stranităţi pentru alţii. Cine mai putea merge pe ape? Nimeni. Dar dacă a avut ocazia să încerce, a folosit-0.

  • Impulsiv-Grijuliu şi straniu:

De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrînilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorît, şi că a treia zi are să învieze.
22 Petru L -a luat de oparte, şi a început să -L mustre, zicînd: ,,Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întîmple aşa ceva!„
23 Dar Isus S’a întors, şi a zis lui Petru: ,,Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gîndurile tale nu sînt gîndurile lui Dumnezeu, ci gînduri de ale oamenilor.”(Evanghelia după Matei 16:21-23)

Opriţi-vă o clipă şi încercaţi să vă imaginaţi ceea ce  s-a  întâmplat  în aceste versete. Nu-ţi provoacă rîsul? Parcă îl văd pe Petru! În toate aceste acţiuni ale lui, îl putem vedea ca şi pe o persoană impulsivă, tot odată grijulie , cînd spune “Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întîmple aşa ceva!”  Cu alte cuvinte, Petru a vrut să-l mustre pe Domnul Isus, pentrucă se gîndea şi vorbea despre moartea Sa. Şi într-un fel,  a vrut să-L oprească şi să-L mustre ca să nu mai vorbeasca aşa ceva. Dar a hotărît să-L ia pe Domnul într-o parte, să nu audă toţi! Însă  aceste gânduri ale lui Petru, nu erau de la Dumnezeu, ci de la satana, gînduri omeneşti.

  • Lider:

Dacă urmăreşti în Evanghelii viaţa lui Petru, vei observa că  de multe ori şi-a arătat calităţiile lui  de lider. Oriunde nu era o discuţie între ucenici şi Domnul Isus, în cele mai multe cazuri, numele lui Petru este menţionat acolo. Dar nu numai. El putea să vorbească din partea la toţi ca şi cum i-ar fi reprezentat. Totuşi nicăieri nu vedem că Domnul Isus, l-ar fi socotit pe Petru mai important decît pe ceilalţi ucenici, sau i-ar fi dat vre-un drept să fie liderul lor. Şi pe de altă parte, nu aş vrea să înţelegeţi că cel care vorbeşte mult, are calităţi de lider. Pentrucă  oamenii pot vorbi mult, şi pot să-şi asume responsabilităţi pe care nimeni nu i le-a dat vre-o dată. Totuşi în cazul lui Petru, vedem că el nu şi-a asumat niciodată deschis dreptul de a fi conducătorul ucenicilor, dar în schimb vedem că alţi oameni o vedeau.

24 Cînd au ajuns în Capernaum, ceice strîngeau darea pentru Templu (Greceşte: Cele două drahme.) au venit la Petru, şi i-au zis: ,,Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?„(Matei 17:24)

De ce la Petru şi nu la altul? Nuştim cu siguranţă care a fost împrejurarea, dar din tot ceea ce citim despre el, vedem că omul acesta, avea o calitate de lider.

  • Curajos dar nu pînă la sfîrşit…

31 Atunci Isus le -a zis: ,,În noaptea aceasta, toţi veţi găsi în Mine o pricină de poticnire; căci este scris: ,Voi bate Păstorul, şi oile turmei vor fi risipite.`
32 Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galilea.„
33 Petru a luat cuvîntul, şi I -a zis: ,,Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire.„
34 ,,Adevărat îţi spun„, i -a zis Isus, ,,că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cînte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.„
35 Petru I -a răspuns: ,,Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.„ Şi toţi ucenicii au spus acelaş lucru.
(Matei 26:31-35)

Din dragostea sa pentru Isus Hristos, Petru nu putea admite în mintea lui că ar putea găsi în  El o pricină de potcnire.  De aceea  spune;  “Chiar dacă toţi ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată…” Şi mai apoi zice  “Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” 
Cînd Petru a spus aceste cuvinte, el chiar asa şi  credea  şi nu a fost o fatarnicie. În momentul acesta, Petru era deplin încredinţat că  nu se va lăsa de Domnul Isus sub nici o circumstanţă.  Doar că împrejurările  l-au blocat si a procedat mai apoi cum a procedat. Însă la început el era gata să moară cu Domnul Isus.  Şi vedem aceata în grădina Gheţimani,  când dintre toţi ucenicii, Petru a dat dovadă de cel mai mult curaj.

10 Simon Petru, care avea o sabie, a scos -o, a lovit pe robul marelui preot, şi i -a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.
11 Isus a zis lui Petru: ,,Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul, pe care Mi l -a dat Tatăl să -l beau?„(Evanghelia după Ioan 18:10-11)

Nu mai vedem pe nici unul din ucenici, în acea împrejurare să fi încercat să-l apere pe Domnul Isus, înafară de Petru. Ba mai mult, după ce toată mulţimea aceea a pus mîna pe Domnul Isus, Biblia spune că toţi ucenicii au fugit. Numai Ioan a rămas lîngă Isus, i-ar Petru urmărea de departe tot ceea ce se întîmplă. Citeşte textul de mai jos şi încearcă să-ţi imaginezi aceste şcene:

54 Dupăce au pus mîna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe.
55 Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s’a aşezat şi el printre ei.
56 O slujnică l -a văzut cum şedea la para focului, s’a uitat ţintă la el, şi a zis: ,,Şi omul acesta era cu El.„
57 Dar Petru s’a lepădat, şi a zis: ,,Femeie, nu -L cunosc.„
58 Peste puţin, l -a văzut un altul şi a zis: ,,Şi tu eşti unul din oamenii aceia.„ Iar Petru a zis: ,,Omule, nu sînt dintre ei.„
59 Cam după un ceas, un altul întărea acelaş lucru, şi zicea: ,,Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este Galilean.„
60 Petru a răspuns: ,,Omule, nu ştiu ce zici.„ Chiar în clipa aceea, pe cînd vorbea el încă, a cîntat cocoşul.
61 Domnul S’a întors, şi S’a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi -a adus aminte de vorba pe care i -o spusese Domnul: ,,Înainte ca să cînte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.„
62 Şi a ieşit afară, şi a plîns cu amar. (Luka 18:54-62)

Mulţi spun că Petru  a fost un fricos. Orice om are simţămîntul fricii.  Şi Petru nu a fost o excepţie. El a fost curajos pînă în momentul acesta, dar aici, frica la doborît. Am putea spune ca Petru a fost un laş, şi ca n-a vrut să recunoască în faţa oamenilor cine era cu adevărat, şi că sa lepădata de Domnul Isus în cele mai grele momente, însă  privind la ceilalţi ucenici, vedem că toţi înafară de Ioan, L-au lepădat.  Totuşi aceasta nu este o scuză pentru Petru. După ce a înţeles cu adevărat ce a făcut, Biblia spune că el a plîns cu amar. 

Viaţa şi caracterul lui Pettru după coborârea Duhului Sfânt

După ce a înviat  Isus, au trecut 40 de zile şi El s-a înălţat la cer. Dar înainte de a se înălţa le-a porunciti ucenicilor să nu se depărteze de Ierusalim ci să aştepte făgăduinţa Duhului Sfînt. Isus le-a promis că nu după multe zile, ei vor fi botezaţi cu Duhul Sfânt.(Vezi Faptele Apostolilor 1) În  capitolul 2 din Faptele Apostolilor, Biblia descrie momentul coborîrii Duhului Sfînt. Era în ziua Cincizecimii, cînd la Ierusalim erau adunaţi mii de oameni de pretutindeni. Era încă perioada de după răstingnirea lui Isus. Erau timpuri foarte grele şi periculoase pentru vieţile celor ce se numeau ucenici ai lui Isus. De aceea apostolii stăteau în camera de sus la Ierusalim şi stăruiau în rugăciune. Liderul lor nu mai era acolo, Păstorul şi mîngierea sufletelor lor era acum în cer la Tatăl, însă ei au rămas pe pămînt. A promis să trimită Duhul Sfînt, dar uite că au trecut deja 9 zile şi astăzi este a 10-ea, şi El aşa şi nu-şi mai împlineşte promisiunea. Cînd deodată nişte limbi ca de foc sau văzut coborânduse peste apostoli. În momentul acela au fost botezaţi cu Duhul Sfânt şi toţi au început să vorbească lucrurile minunate ale lui Dumnezeu, în alte limbi. Astfel toţi cei adunaţi  la Ierusalim; Parţi, Mezi, Elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia, etc, auzeau lucrurile minunate ale Lui Dumnezeu . Mirarea cea mai mare,  era că toată această mulţime, auzeau Cuvântul Lui Dumnezeu în limba lor  din gura unor Galileieni.  Galileienii de cele mai multe ori, erau priviţi cu dispreţ de ceilalţi, din cauza acentului lor deosebit de tot restul ţării şi din cauză ca ei nu se prea evidenţiau printr-o educaţie strălucită. Citiţi Evanghelia după Ioan 1:46, 7:52, apoi Evanghelia după Marcu 14:70 şi veţi înţelege mai bine ce vreau să spun.  Dar acum, toţi aceşti Galileieni,  vorbesc în alte limbi despre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu.  Era o minune pentru alţii, dar cred că şi pentru apostoli. În toată această uimire, şi în faţa unei mulţimi de mii de oameni, Petru ,

  • Începe să predice  Evanghelia plin de curaj

Atunci Petru s’a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le -a zis: ,,Bărbaţi Iudei şi voi toţi cei cari locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele! 15 Oamenii aceştia nu sînt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decît al treilea ceas din zi. (Faptele Apostolilor 2: 14-15)

Nu cred că în momentele acestea nu era periculos pentru el  şi ceilalţi apostoli ca să mărturisească înaintea oamenilor pe Isus  ca Domn şi Mîntuitor. Nu cred că Petru acum nu a mai avut acel simţămînt al fricii ca şi în ziua cînd Isus a fost prins.  Dar acum Petru, după ce a primit Duhul Sfînt, a învins frica şi a stat curajos pînă la sfîrşit. Nu se mai lasă intimidat de oameni, de preoţi sau de autorităţi, acum începe să predice Evanghelia cu putere şi curaj până la sfîrşit.  Astfel în ziua aceea la numărul ucenicilor sau adăugat aproape 3 mii de suflete.

  • Nu se mai teme de oameni ci de Dumnezeu

După acel mare eveniment din ziua Cincizecimii, Petru şi Ioan se duceau la Templu. La poarta Templului au văzut pe un olog din naştere care cerea milă. Petru plind de Duhul Sfânt a vindecat pe olog. Ca rezultat al acestei minuni, poporul  s-a adunat în jurul lui Petru şi Ioan acolo la poarta Templului ca să-i asculte. Petru plin de curaj, şi de data aceasta provăduieşte Evanghelia celor adunaţi. Dar,

Pe cînd vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi Saducheii, 2 foarte necăjiţi că învăţau pe norod, şi vesteau în Isus învierea din morţi. 3 Au pus mînile pe ei, şi i-au aruncat în temniţă pînă a doua zi; căci se înserase. (Faptele Apostolilor 4:1-3)

A doua zi, mai marii norodului, bătrînii şi cărturarii s’au adunat împreună la Ierusalim, 6 cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru, şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi. 7 Au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor, şi i-au întrebat: ,,Cu ce putere, sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?„8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfînt, le -a zis: ,,Mai mari ai norodului şi bătrîni ai lui Israel!9 Fiindcă sîntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine, făcută unui om bolnav, şi sîntem întrebaţi cum a fost vindecat, 10 s’o ştiţi toţi, şi s’o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L -a înviat din morţi. (Faptele Apostolilor 4:5-10)

Miraţi de îndrăzneala lui Petru, tot consiliu judecătoresc adunat acolo, au poruncit lui Petru şi Ioan să nu mai vorbească în Numele lui Isus nimănui. Însă,

19 Drept răspuns, Petru şi Ioan le-au zis: ,,Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decît de Dumnezeu;20 căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.„ (Faptele Apostolilor 4:5-10)

Moartea lui Petru

Petru a avut o descoperire din partea Domnului Isus cu privire la moartea sa.  După învierea Sa, cînd S-a aratat ucenicilor, Domnul Isus l-a întrebat pe Petru de trei ori la rând dacă îl iubeşte? Apoi i-a spus următoarele:

18 Adevărat, adevărat, îţi spun că, atunci cînd erai mai tînăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar cînd vei îmbătrîni, îţi vei întinde mînile, şi altul te va încinge, şi te va duce unde nu vei voi.„
19 A zis lucrul acesta ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu. Şi, după ce a vorbit astfel, i -a zis: ,,Vino după Mine.„

Aceste versete ne descoperă următoarele adevăruri cu privire la moartea lui Petru:

  1. Va muri îmbătrînit de zile
  2. Petru va muri cu mîinile întinse
  3. În timp ce altul îl va încinge.(unii că este o expresie folosită cu privire la  prizioneri)
  4. Va fi dus acolo unde el nu va vrea
  5. Moartea lui Petru va proslăvi pe Dumnezeu.

O altă referinţă Biblică cu privire la moartea lui Pentru, o găsim chiar în una din epistolele sale, unde ne spune următoarele:

13 Dar socotesc că este drept, cît voi mai fi în cortul acesta(adică în trup), să vă ţin treji aducîndu-vă aminte; 14 căci ştiu că desbrăcarea de cortul meu va veni deodată, după cum mi -a arătat Domnul nostru Isus Hristos. (2 Petru 13-14)

Din textul de mai sus înţelegem că moartea apostolului Petru avea să vină deodată. Şi el ştia aceasta foarte bine pentrucă Domnul îi  descoperise.

  • Ce spune tradiţia cu privire la moartea lui Petru?

Tradiţia spune că Petru a murit la Roma în jurul anilor 67 D.H. pe când avea cam 75 de ani. Se crede că Petru a murit ca şi martir prin răstignire pe cruce  pe timpul conducătorului Nero. Se spune că Petru a fost crucificat cu capul în jos după propria sa dorinţă, simţindu-se nevrednic să aibă o moarte ca şi a Stăpânului său. (traducere din limba Engleză)

Din ceea ce am văzut din referinţele Biblice şi ceea ce spune tradiţia, se pare că se completează una pe alta.

Au trecut deja aproape 2 mii de ani de la moartea lui Petru. Totuşi exemplul acestui om, mai trăieşte şi astăzi cu noi. Cred că nu este creştin în lumea aceasta care să nu fi auzit de el. Întrebarea care trebuie să ne-o punem noi fiecare, este ;
“Ce vor spune oamenii despre noi după ce vom părăsi trupurile acestea? Ce lăsăm noi în urma noastră? Ce fel de exemplu de vieţuire, de trăire suntem noi pentru alţii?”

Dumnezeu să ne ajute să trăim o viaţă frumoasă, să ne lăsăm folosiţi de El la maxim şi fie că trăim fie că murim, în toate El  să fie proslăvit prin noi!