În partea întîi am văzut că bucuria adevărata îşi are rădăcinele în Domnul şi fără a avea o relaţie strînsă cu El , n-o poţi avea. În acest articol vrem să privim la lucrurile care ne aduc sau ne măresc şi mai mult bucuria pe care ne-o dă Domnul Isus. Sau cu alte cuvinte, “Ce să faci ca bucuria ta să crească mereu?”

Roagăte  pentru alţii

“În toate rugãciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie” (Filipeni 1:4)

“Doamne dă-mi”, “Doamne fă-mi”, “Doamne ajută-mă”, aşa obişnuim noi să ne rugăm de multe ori. În rugăciunile noastre, suntem atât de preocupaţi de noi şi de tot ceea ce avem noi nevoie, că uităm de ceilalţi. Pavel, n-a uitat, şi ne spune că pentru el este o bucurie să se roage pentru ucenicii lui din Filipi. Nu este nimic greşit să te rogi pentru nevoile personale, dar pentru a experimenta o bucurie şi mai mare, învaţăte să te rogi şi pentru alţii. 

Provăduişte pe Hristos

“18 Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura.” (Filipeni 1:18)

Fiind în lanţuri, Pavel a auzit că sunt “unii” care provăduiesc pe Hristos din duh de ceartă şi pizmă deşartă, iar alţii din dragoste şi bună voinţă. Versetul citat mai sus,  spune că indiferent care nu ar fi motivaţiile oamenilor, el se bucură ca Hristos este provăduit.  Un om al lui Dumnezeu, care a primit adevărata bucurie, se bucură când Hristos este provăduit. Mulţi astăzi îl provăduiesc pe Hristos, dar toţi ne împărţim în două tabere. Prima tabără sunt aceea care fac lucrul acesta din dragoste, bună voinţă şi tragere de inimă. A doua tabără, sunt aceea care  provăduiesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă. Aceştia din urmă, nu provăduiesc pe Hristos din cauza că aceasta le este dorinţa inimii lor, ci pentrucă a văzut că fratele cutare, sau cutare, provăduişte pe Hristos şi ca să nu pară cu nimic mai jos, începe şi el să facă acelaşi lucru. O astfel de provăduire nu-ţi va aduce niciodată bucurie şi împlinire în viaţa ta de creştin. Provăduişte pe Hristos din dragoste şi bună voinţă şi nu face competiţie cu alţii.

Bucuria adevărată caută binele celor mai mulţi şi nu numai comfortul propriu

Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un cîştig.
22 Dar dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg.
23 Sînt strîns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine;
24 dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămîn în trup.
25 Şi sînt încredinţat şi ştiu că voi rămînea şi voi trăi cu voi toţi, pentru înaintarea şi bucuria credinţei voastre; (Filipeni 1:21-25)

Viaţa totdeauna ne pune să alegem între binele celor mai mulţi sau comfortul propriu. Pentru Pavel, moartea era un câştig. De ce ? Pentrucă ştia că moartea fizică pentru creştin, este doar o mutare de aici de pe pământ, acasa cu  Domnul. Dar totuşi, creştinii din Filipi, mai aveau nevoie de Pavel in trup, de aceea el zice “sânt încredinţat şi ştiu că voi rămâne şi voi trăi cu voi toţi pentru înaintarea şi bucuria credinţei voastre;” Cât de minunat şi de bine e să mergi acasă la Domnul. Cât de extraordinar trebuie să fie să-L poţi vedea, să-I auzi vocea Lui blândă şi plină de dragoste. Dar ce este mai de trebuiţă pentru alţi? De ce te afli unde te afli ? De ce  faci ceea ce faci ? Trebuie să ştii că dacă mai trăieşti  în trup, însemnă că Domnul mai are de lucru cu tine şi prin tine pe acest pământ. Bucuria adevărata este atunci cînd căutăm binele celor din jur, aşa cum o făcea Pavel.

Păstrează unitatea zidind relaţii

Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mîngîiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare,
2 faceţi-mi bucuria deplină, şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gînd.

Ce aduce prezenţa ta acolo unde te afli acum? În Biserica ta, la serviciu, la şcoală, unvirsitate? Ce aduci tu cu tine? Unitate sau dezbinare? Bucuria lui Pavel, avea să fie deplină atunci cind credincioşii din Filipi aveau să fie o simţire, o dragoste şi un gînd. Bucuria şi împlinirea noastră în viaţă depinde nemărginit de relaţiile pe care le avem cu Dumnezeu şi cu cei din jur. Nici un copil nu se bucură atunci când părinţii lui divorţează.Tot aşa Dumnezeu ne-a făcut dependenţi unii de alţii pentruca numai aşa, în unitate, putem să experimentăm ceea ce este adevărata bucurie. Este adevărat că sunt oameni cu care este greu să păstrezi o relaţie de pace şi unitate, totuşi pe cât ţine de noi, Biblia ne învaţă să trăim în pace şi unitate cu toţi oamenii.

Jertfeşte-te pentru alţii

Şi chiar dacă va trebui să fiu turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa şi slujba credinţei voastre, eu mă bucur şi mă bucur cu voi toţi.
18 Tot aşa şi voi, bucuraţi-vă, şi bucuraţi-vă împreună cu mine.(Filipeni 2:17-18)

Făcând un studiu asupra a ceea ce însemnă “jertfă de bătură”, înţelegem că jertfa de băutura era acea jertfă care încheia actul aducerii jertfei principale. Deci exista o jertfă principală care se jertfea înaintea Lui Dumnezeu, iar jertfa de bătură(de obicei un sfert de hin de vin), era acea jertfă care se turna deasupra jertfei principale şi cu ea se incheia  jertfa. Pavel în acest pasaj se compară pe sine cu o jertfă de băutură. Pavel zice Filipenilor “Voi sunteţi jertfa principală, iar eu doar o jertfă secundară, ce implineşte slujba credinţei voastre.  El este gata să se jertfească pentru slujba credinţei Filipenilor, şi face această jertfă cu bucurie.
Trăim vremuri cînd majoritatea  nu mai vrea să se jertfească pentru alţii. Soţul aşteaptă jertfire din partea soţiei, soţia din parta soţului. Copii din partea părinţilor şi părinţii  de la copii.Toţi sunt dornici ca să fie slujiţi de cineva, dar tot mai puţin vedem exemple care să se jertfească pe sine pentru alţii. Pavel s-a jertfit foarte mult pentru slujba credinţei Filipenilor. Şi acum ar fi putut spune “Eu sunt Învăţătorul vostru, eu sunt principalul. Eu m-am jertfit odată pentru voi, acum e rândul vostru” Ar fi avut tot dreptul să spună aceste cuvinte, dar Pavel ca şi un exemplu pentru noi toţi, nu face aceasta. Ar fi putut spune “Voi aţi uitat de unde v-am scos eu? Voi aţi uitat cine aţi fost înainte de a vă întâlni cu mine? Dacă aţi ajuns unde aţi ajuns aceasta este doar meritul meu. De aceea voi acum trebuie să-mi slujiţi în nevoile mele, mai ales că ma aflu în temniţă”. Totuşi, nu face aşa. Acum în temniţă este gata să se jertfască mai departe pentru Filipeni.
Nu căuta şi nu aştepta pe alţii să se jertfească pentru tine, începe tu să arăţi exemplu. Adevărata bucurie este atunci cînd începi să trăieşti pentru alţii.
Nu va-ţi gândit niciodată de  ce cea mai dură pedeapsă este pedeapsa la singurătate  pe viaţă? Pentrucă Dumnezeu ne-a creat făpturi interdependente. Cineva spunea; “Dacă necazul îl poţi trăi de unul singur, apoi bucuria ai nevoie să o împărtăşeşti cu cineva.  Nu există bucurie în singurătate. Dacă avem nevoie unul de celalalt ca să ne putem bucura, atunci să ne jertfim unul pentru altul. 

Dragă cititor, întoarcete mâine din nou pe acest blog şi vei citi ce-a de a treia şi ultima parte a acestui articol; “unde poţi găsi adevărata Bucurie?”

Dumnezeu să vă binecuvinteze!