Scris de Oxana Tentiuc
«Ce bine îi merge în viaţă! Ce noroc are! Cum de-i reuşeşte toate!?  De ce oare Dumnezeu unora le dă totul, iar mie nimic? Oh,  ce n-aş da să fiu în locul lui!»
«Fii atent ce gindeşti!», se auzi o voce şoptind.
«Cine eşti? şi ce ai cu mine? »
«Sunt Cel ce sunt».
«Cine?»
«Sunt Cel preaînalt, sunt Creatorul tău, sunt Domnul tău»
«şi ce ai cu mine?»
«Łe ştiu pe toate, le văd pe toate, le cunosc pe toate, nu poţi ascunde nimic de Mine!»
«Asta-i prea de tot, vreai să zici că nici gindurile nu-mi mai aparţin?»
«O! Dac-ai înţelege ce rău îţi faci! Te iubesc atît de mult şi n-aş vrea să ajungi din rău în mai rău.Tu nu-nţelegi că iau de la cine vreau şi dau cui vreau. Tu nu-nţelegi că-n mintea ta te lupţi cu Mine? Tu nu vezi că inividia aceasta îşi soarbe toată vlaga vieţii tale? Vei ajunge rău de tot dacă nu te opreşti acum.  Tu nu vezi că bătălia decisivă se dă în mintea ta? şi apoi, oare chiar nu ai pentru ce să fii mulţumitor? Atîtea lucruri ţi-am dat, la care alţii visează!»
«Şi acum ce să fac?»
«Dă-mi mîna şi vin-o în braţele Mele»