6796_500 Eri am făcut o introducere în capitolul 3 din Genesa. Am văzut ce sa întâmplat în capitolul 1 apoi în capitolul 2. Am văzut care sunt asemănările între bărbat şi femeie şi care sunt deosebirile. Astăzi mergem mai departe şi vrem să vedem care sunt metodele de ademenire pe care le foloseşte satana? Nu poţi să ai biruinţă asupra adversarului tău,  până nu-i cunoşti tacticile lui de luptă.

Şarpele iniţiază comunicarea  cu femeia.
El e sigur că dacă va începe să comunice cu ea, ea nu va refuza, pentru că orice femeie are nevoie să comunice, întotdeauna este dornică ceva să povestească, să împărtăşească. Faptul că femeile vorbesc câte 60 de mii de cuvinte zilnic, nu e nimic rău în aceasta, doar că satana tot a ştiut lucrul acesta şi s-a folosit de el.
Şarpele  pune la îndoială cuvintul lui Dumnezeu.

Şarpele era mai şiret decît toate fiarele cîmpului pe cari le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: ,,Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ,,Să nu mîncaţi din toţi pomii din grădină?`(Genesa 3:1)

Cînd satan vine să te ispitească, în primul rînd pune la îndoială Cuvîntul lui Dumnezeu. El vine încet şi-ţi  şopteşte:«Oare chiar Dumnezeu interzice lucrul acesta? Dumnezeu nici măcar nu a folosit cuvîntul drog sau fumat  în Scripturi, oare chiar să fie păcat?» Aşa, încet-încet, el începe să-ţi  prelucreze mintea.  Şi femeia a făcut prima greşeală…Satan a trimis o umbră de îndoială în mintea ei, dar ea o hrăneşte, prin faptul că-i răspunde satanei. Ea a început să vorbească cu el şi aici începe căderea ei.

Şarpele adaugă la Cuvintele Domnului, ceea ce Dumnezeu nu a vorbit

Fiţi atenţi! Şarpele ştia foarte bine ce poruncise Dumnezeu oamenilor, dar a adaugat ceva pentru ca să o ispitească pe femeie. El nu a întrebat:«Cu adevărat Dumnezeu v-a spus să nu mîncaţi din pomul binelui şi răului?» El întreabă un pic altfel, vrînd să adauge ceva la Cuvîntul Lui Dumnezeu :«Cu adevărat Dumnezeu a zis să nu mîncaţi din nici un pom din grădină?» Altfel spus:«Oare nu prea mult vă interzice Dumnezeu? Ce fel de viaţă duceţi aici în rai? Sunteţi  robiţi prea mult aici!» Şi … Eva  răspunde la ispitele satanei.

Şarpele anulează complet Cuvântul Lui Dumnezeu

Atunci şarpele a zis femeii: ,,Hotărît, că nu veţi muri: (Genesa 3:4)

Cît de şiret lucrează şarpele! La început pune la îndoială Cuvîntul lui Dumnezeu. Deoarece femeia i-a răspuns la provocarea lui, el trece la pasul doi – adaugă ceea ce Dumnezeu nu a spus. Şi în final anulează complet Cuvintele Lui. Dacă ar fi început cu pasul trei poate că Eva nici nu-i răspundea. El însă vine pas cu pas, cu şiretlicuri, mai aproape şi mai aproape. Şi acum spune:« Negreşit nu veţi muri! Nu… Dumnezeu este un mincinos şi el vă ţine în această minciună. Să nu-L credeţi!» Nu aţi auzit niciodată cum vorbesc unii oameni:«Ce-ţi dă ţie această credinţă? Ai o singură viaţă şi trăieşte-o cum îţi place. Tu nu vezi că trăeşti ca un rob? Viaţa va trece prea repede!» Aşa oamenii vor să-şi demonstreze că trăieşti ca un rob şi viaţa de creştin este una ratată. Exact aşa procedează şi satan. El anulează autoritatea şi cuvintele lui Dumnezeu.

Şarpele promite ceea ce nu poate da

dar Dumnezeu ştie că, în ziua cînd veţi mînca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul„.(Genesa 3:5)

Şarpele zice:«De ce să ascultaţi de acest Dumnezeu care v-a înrobit? Puteţi fi singuri dumnezei. Puteţi conduce singuri vieţile voastre». Toate acestea sunt minciuni. Ascultaţi de mine şi veţi fi dumnezei.» Cu alte cuvinte diavolul le primite că dacă ei nu vor asculta de Dumnezeu ci, de el, ei singuri vor putea fi dumnezeu pentru vieţile lor.

Trei paşi de cădere în păcat

Pînă acum omul a putut face ceva, acum însă începe căderea.  Şi acestă cădere în păcat s-a întîmplat prin trei paşi.

Femeia a (1)văzut că pomul era bun de mîncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de (2)dorit ca să deschidă cuiva mintea. A (3)luat deci din rodul lui, şi a mîncat; a dat şi bărbatului ei, care era lîngă ea, şi bărbatul a mîncat şi el.(Genesa 3:6)

Aici Eva îşi  demonstrează încă una din iscusinţele femeii – arta de a observa în detalii ce e frumos, arta de a observa lucrurile la care bărbatul n-ar atrage atenţia. Femeile au o predispunere spre frumos mai mare decît a bărbaţilor. Dacă aş face eu curat în casă, nimeni nici nu ar obseva că s-a făcut curat. Dar daca ar face soţia mea, toate lucrurile ar fi frumos aranjate. Femeile au fost create ca opere de artă în sine, aşa că în natura lor este zidită atracţia spre frumos. Bărbaţii, în general, sunt specialişti în pierderea lucrurilor, femeile – specialiste în găsirea lor; «Iubire, nu ştii unde imi sunt cheile de la maşina?» , «În buzunar la scurtă», «Iubire, dar nu ştii unde sunt documentele?» , «În geanta de la computator» etc. Cu alte cuvinte, femeile sunt specialiste în observarea lucrurilor, în a le găsi, bărbaţii, majoritatea lor, sunt specialişti în pierderea lor.  De ce?  Pentrucă aşa în planul său Dumnezeu a hotărît să le creeze pe femei. 
Însă există şi un pericol. Ceea ce Dumnezeu a creat frumos şi minunat, Satan foloseşte cu o iscusinţă deosebită pentru a distruge.
Primul pas: A văzut. Ochii sunt uşa inimii. Tot ce vedem şi observăm, pătrunde în inimă. Adam şi Eva s-au uitat la ceea ce Dumnezeu le-a interzis să mănînce.

Pasul nr.2: A dorit. Nu s-au uitat pur şi simplu ca să admire frumosul, ci l-au dorit pe acesta în inima lor. Deseori se întîmplă la fel cu noi, dacă ne oprim privirea la ceea ce nu trebuie să privim.  Sunt sigur că majoritatea bărbaţilor înţeleg la ce mă refer. Cînd pe stradă trece o femeie frumoasă, îţi opreşti privirea la ea şi începi să o doreşti.  Atunci cînd în internet se deschide o pagină nouă şi apare cîte o poză «caraghioasă», duhul îţi spune «Închide!», dar firea îţi şopteşte cu o iscusinţă deosebită:«Dar ce poate fi rău în aceasta? Eu doar nu fac nimic». Oare îi place acest lucru lui Dumnezeu? Cu siguranţă, nu! Aceasta înseamnă «a dori». Îm inima ta, deja ai săvîrşit păcatul acesta. Şi după aceea vine următorul pas.
Pasul nr.3  «Şi a luat din fruct şi a mîncat şi a dat şi bărbatului ei, şi el a mîncat». Pasul trei este înfăptuirea pe plan real al lucrurilor deja făcute în inimă. Mulţi se întreabă:«Cine a păcătuit primul, Eva sau Adam?» Cui Dumnezeu a dat porunca să nu mănînce din pomul cunoaşterii binelui şi răului? A fost Eva cu Adam atunci  cînd Dumnezeu i-a dat această poruncă? NU. Atunci cine avea responsabilitatea de a păstra şi a transmite această poruncă? Sigur, Adam era responsabil! Dar unde a fost Adam cînd Eva a luat din pom şi a mîncat? Sfînta Biblie ne spune că era alături. A fost alături de soţia sa de la începutul discuţiei cu satana şi pînă la sfârşit, dar nu a întreprins absolut nimic, pentru a opri acest rău nespus de mare. Eva a mîncat din rodul pomului şi a dat şi lui Adam care era lîngă ea. Tocmai de aceea găsim scris in Noul Testament:

Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. 22Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; (1Corinteni 15:21-22)

Şi în altă parte spune:

12De aceea, după cum printr’un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… (Romani 5:12)

Adam a primit porunca din partea lui Dumnezeu, atunci cînd Eva nu era creată încă. Şi el,  drept cap al familiei,  a avut prima responsabilitate ca să păzească porunca. Totusi, el a mers prin aceeşi 3 paşi de cădere prin care a trecut şi Eva.  El a fost exact atît de vinovat ca soţia sa.
Veţi spune cineva; «Acestea au fost metodele de luptă ale lui satana, pe care le-a folost numai atunci în gădina Edenului» Din nefericire, tactica de luptă a satanei nu s-a schimbat prea mult din ziua aceea şi pînă acum. Aceşti 3 paşi de cădere, mai funcţionează şi astăzi. În Biblie mai găsim câteva exemple când oamenii au căzut în păcat, exact prin aceşti trei paşi.
Încă un exemplu găsim în cartea Vechiului Testament, în cartea Iosua, capitolul 7. Israelul a cucerit cetatea Ierihon. Dumnezeu le-a interzis poporului Israel sa ia ceva din prada de război.

20 Acan a răspuns lui Iosua, şi a zis: ,,Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeului lui Israel, şi iată ce am făcut.21 Am (1)văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, două sute de sicli de argint, şi o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am(2) poftit, şi (3)le-am luat; iată, sînt ascunse în pămînt în mijlocul cortului meu, şi argintul este pus subt ele„.(Iosua 7:20-21)

Observaţi? Exact acei trei paşi din Genesa 3. A văzut, a poftit şi a luat. Rezultatul păcatului lui Acan  l-a costat viaţa.
Alt exemplu îl găsim în cartea 2 Samuel.

1 În anul următor, pe vremea cînd porneau împăraţii la război, David a trimes pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul, să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim.2 Într’o după amiază spre seară, David s’a sculat de pe pat; şi pe cînd se plimba pe acoperişul casei împărăteşti,(1) a zărit de acolo o femeie care se scălda şi care era(2) foarte frumoasă la chip.3 David a întrebat cine este femeia aceasta, şi i-au spus: ,,Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie, Hetitul.„4 Şi David a trimes nişte oameni s’o aducă. Ea a venit la el, şi el (2)s’a culcat cu ea. După ce s’a curăţit de necurăţia ei, ea s’a întors acasă. (2 Samuel 11:1-4)

David ştia foarte bine cine era Urie. Făcînd un studiu mai aprofundat despre acestă persoană, aflăm că Urie era unul dintre oamenii de încredere a lui David, el făcea parte din  garda de corp al lui David. David îl cunoştea foarte bine. Batşeba era şi nepoata lui Ahitofel, acesta fiind sfetnicul lui David. Totuşi pentrucă David şi-a oprit prea mult privirea la ea, poftind-o, nu s-a mai putut stăpâni şi a păcătuit cu ea. Iar după aceea David a început să-şi culeagă roadele. După ce a păcătuit cu Batşeba, viaţa lui David s-a schimbat complet. David ca şi Acan, Eva şi Adam, nu a ştiut că păcatul te duce mai departe decât ai vrea să mergi, te ţine acolo mai mult de cât ai vrea să stai, şi te costă mai mult decât eşti dispus să plăteşti.
Toate aceste 3 cazuri, s-au întîmplat cu oameni diferiţi;  vîrstă, cunoaştere de Dumnezeu, statut social, etc. Dar toţi au fost prinşi în păcat prin aceşti trei paşi. De aceea nimeni nu poate spune că este prea puternic ca să facă faţă ispitei. De la cel  mai simplu om, pînă la împărat, toţi trei au căzut, pentrucă nu au vrut să se oprească la timp. Diavolul le-a promis ceea ce nu le-a putut da niciodată. El le-a promis bogăţie, fericire, satisfacţie, dar… nici unul dintre ei, nu au primit aşa ceva.

Rezultatul căderii în păcat

Păcatul, venit în lume, a dărâmat şi a schimbat foarte multe lucruri. Consecinţele au fost foarte multe, dar aş vrea să mă opresc doar la trei dintre ele: 
Relaţia omului cu Dumnezeu:

8Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s’au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.(Genesa 3:8)

Cîtă armonie, câtă frumuseţe exista în relaţia lor! Cât de minunat să auzi vocea Lui Dumnezeu cum îţi vorbeşte zilnic! Este uimitor să-L simţi aproape cu dragostea Lui care te copleşeşte. Însă omul, benevol, a pierdut toate acestea. Omul  începe să se ascundă de Dumnezeu. De parcă El nu le cunoaşte şi nu le vede pe toate. Dumnezeu a văzut totul, dar n-a voit să-i forţeze în luarea deciziilor lor. Dumnezeu ne respectă enorm şi ne oferă libertatea de a alege. Aceasta fiind în contrast cu cuvintele  satanei care a vrut să arate lui Adam şi Evei că Dumnezeu îi ţinea înrobiţi în grădina Edenului.
Relaţia soţ, soţie:

Atunci li s-au deschis ochii la amîndoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele. (Genesa 3:7)

Era familia ideală. Nu existau secrete şi nici o umbră de ruşine unul faţă de celălalt. Dar cînd a intrat păcatul în viaţa lor, au început să se ruşineze. Păcatul nu-şi mai dă voie să te deschizi fără rezerve faţă de celălalt. Apar o mulţime de lucruri tainice şi ruşinea care te depărtează tot mai mult de partenerul tău.
Moartea Spirituală:
Câtă durere, dezamăgire şi frustrare a dat peste ei deodată, exact cum Dumnezeu le-a promis. « căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit» (Genesa 2:17). În ziua aceea ei au murit, întâii spiritual şi după, a venit şi moartea fizică.  Moartea spirituală este o despărţire de Dumnezeu.

Ce poţi face acum?
Păcatul ne-a despărţit de Dumnezeu, dar nu şi de dragostea Lui.  În dragostea Lui Dumnezeu ne oferă o soluţie:

«Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică». (Evanghelia după Ioan 3:16)

Dumnezeu nu ne doreşte moartea spirituală. Prin Fiul Său Isus Hristos, El vrea să ne dea în dar Viaţa Veşnică. Prin jertfa Domnului Isus de la cruce, Dumnezeu a făcut posibilă restaurarea acelei relaţii din Eden. Crede în Domnul Isus Hristos, primeşte-L ca Domn şi Mîntuitor personal, şi vei trece de la moarte la viaţă. Numai Isus Hristos, poate să te întoarcă din nou în  grădina Edenului. El este calea, adevărul şi viaţa, şi nimeni nu vine la Tatăl, decât prin El.
Şarpele mai dă tîrcole şi astăzi în jurul nostru. El nu doar vrea să ne despartă de Dumnezeu, ci vrea să ne distrugă pentru totdeauna. Poate  viaţa îţi este la un pas de a se autodistruge, pentrucă ai dat voie satanei să meargă prea departe în viaţa ta. Astăzi ai aflat care este tactica lui de luptă, şi întrebarea este; «Ce vei face după aceasta?» Vei continua în păcat până te vei distruge? Întoarceţi-vă la Dumnezeu,
cîtă vreme se zice:

,,Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.„ (Evrei 3:15)