Cei mai mulţi dintre oameni, au auzit despre Biblie, dar nu ştiu multe adevaruri din ea şi despre ea. De cele mai multe ori oamenii nu au încredre in ceea ce este scris, tocmai din motivul că nu cunosc care este valoarea acestei cărţi extraordinare. De aceea, pentru toţi vizitatorii blogului meu, voi pune la dispoziţie acest articol, pe care îl puteţi găsi şi in Biblia Internaţionala de Studiu Inductiv(pag 2041-2043) care va arunca mai multă lumină asupra valorii Cuvântului Lui Dumnezeu, numit şi Biblia.

CE ESTE BIBLIA?
Biblia este o carte compusă din 66 de cărţi. Ea a fost scrisă de-a lungul unei perioade de aproximativ 1400 pina la o 1800 de ani, de mai bine de 40 de autori din stări sociale diferite. Cei mai mulţi dintre autorii Bibliei sunt identificaţi, totuşi unii sunt anonimi.
Biblia este o carte, alcătuită din Vechiul şi noul Testament. Vechiul Testament este compus din 39 de cărţi şi Noul Testament din 27. Vechiul Testament mai este  numit si Biblia poporului Israel. Cele 39 de cărţi ale sale, sunt împărţite in trei părţi: Legea sau Torah, Profeţii sau Nebi’im şi Scrierile sau Chetubim.

LIMBA ÎN CARE A FOST SCRISĂ BIBLIA

Vechiul Testament a fost scris in limbile ebraică şi aramaică. Dar cele mai multe scrieri au fost scrise în limba ebraică. Mai apoi au fost traduse şi în limba greacă populară(Koine). Această traducere  a fost făcută de către 70 de bărbaţi şi se numeste Septuaginta, care in greceşte înseamnă “cei 70”. Noul Testament, a fost scris in limba greacă , Koine, vorbită de toate popoarele din bazinul Mării Mediterane pe vremea când Domnul Isus Hristos locuia pe acest pământ. Totuşi găsim in Noul Testament şi câteva fraze în limba aramaică. Domnul Isus Hristos, şi ucenicii lui, au vorbit atât limba aramaică, cât şi limba greacă populară Koine. Multe cărţi ale Vechiului Testament, au fost traduse şi in limba Aramaică. Aceste lucrări, au fost numite Targum.  

CUM A FOST SCRISĂ ŞI TRADUSĂ ?

Biblia însăşi ne spune cum a fost scrisă:

16 Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,
17 pentruca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
                                                                                                 (2 Timotei 3:16-17)

Apoi adoua Epistolă al apostolului Petru ne spune:

Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit dela Dumnezeu, mînaţi de Duhul Sfînt. (2Petru 1:21)

Cuvîntul grec tradus “insuflat”este transliterat “theo’pneustos” şi inseamnă”Dumnezeu a respirat.” Astfel Duhul lui Dumnezeu a “mânat pe oameni” şi ia condus ca să scrie cu cuvintele lor mesajele date de Dumnezeu. Aceasta este numită inspiraţie orală, deoarece cuvintele textului originar au fost inspirate de Dumnezeu. Deoarece toată Scriptura a fost inspirată de Dumnezeu, aceasta se numeşte inspiraţie “plenară”, adică completă in fiecare aspect al ei. Biblia este defapt Cuvântul Lui Dumnezeu. Astfel scrierile originale, numite şi “autografe” sunt fără greş. Acest concept este numit inspiraţia orală şi plenară a autografelor.
Autografele
În timpurile vechi, scrierea se făcea pe pietre, pe table din lut, pe piele de animale şi pe suluri de papirus.  Autografele au fost scrise probabil pe papirus, făcute din tulpina plantei de papirus, un fel de hârtie care era încleiată şi răsucită în formă de sul. De obicei se scria numai pe o parte a sulului ca atunci când era citit să fie desfăcut cu o mână şi înfăşurat cu alta. Potrivit cu comentariile evreieşti(Talmud), Scripturile puteau fi copiate numai pe piei confecţionate din “animale curate”, cum erau oile, viţeii şi caprele. Pergamentul(confecţionat din piei uscate de animal) era scump dar mai durabil decât papirusul.

AUTENTICITATEA COPIILOR

În cele din urmă, sulurile au fost înlocuite cu “codex” care erau făcute din foi îndoite şi cusute ca împreună ca şi o carte. Copiile Vechiului Testament erau transcrise de mînă şi regulile erau foarte aspre. Cei care copiau manuscrisele erau numişi scribi, sau cărturari. Dacă se găsea o singură greşeală toată copia era distrusă. Astfel autenticitatea Vechiului Testament, este fenominala. Autenticitatea acestor copii ale Scripturii au fost confirmate de marele numar de copii, de Septuaginta şi de manuscrisele găsite la Marea Moartă. Dea lungul anilor, au fost găsite mai multe de 5000 de copii ale Noului Testament în limba greacă. Aceste copii sunt si dovada autenticităţii acestor copii, pentruca necătând la faptul ca au fost atit de multe copii, totuşi, conţinutul doctrinar, nu sa pierdut.
Canonul
Acelaşi Suveran Atotputernic care a inspirat pe oameni să scrie Cuvântul Lui Dumnezeu, i-a îndrumat pe alţii să recunoască cele 66 de cărţi ca fiind canonice, şi ele sa alcătuiască Biblia de astăzi. Canonul sunt acea grupare de cărţi care sunt recunoscute ca fiind inspirate de Dumnezeu. Aşa cum sa spus mai sus, canonul, adică Biblia, era impărţită in Vechiul si Noul Testament. Canonul Vechiului Testament cu cele 39 de cărţi ale sale, era acceptat in vremea Domnului Isus. Isus Însuşi, care este deopotrivă cu Dumnezeu, întotdeauna a confirmat şi niciodată nu a contrazis Vechiul Testament. Cartea Apocalipsa este ultima carte scrisă in Noul Testament şi cu ea a fost completat canonul Bibliei înainte de sfirşitul primului secol. În anul 367 d.H., Episcopul Atanasie a reconstituit pentru prima oară cele 27 de cărţi ale Noului Testament.
Traduceri
Copiile celor 66 de cărţi  în limbile Ebraică, Aramaică şi Greacă stau la baza traducerilor făcute în diferite limbi ale lumii. Orice translator va studia cuvintele originale ale acestor copii, va lua hotărârea asupra înţelesului cuvintelor şi apoi va selecta metoda cea mai bună de a transmite cu credincioşie înţelesul cuvintelor originale, în contextul lor în limba traducerii. Acest fel de traducere, se numeşte “prima traducere”.
“A doua traducere” are loc cînd o traducere  este făcută din “prima traducere” într-o a treia limbă.Astfel “a doua traducere” nu este făcută  dintr-o copie a limbajului original ci din al doilea limbaj tradus dintr-o limbă originală(prima traducere).

CUM ŞTIM CĂ BIBLIA ESTE CEEA CE SUSŢINE CĂ ESTE; CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ?

A crede Biblia este pentru om o problemă de credinţă bazată pe cunoaştere. Astfel omul în final, trebuie să ia hotărirea dacă crede afirmaţiile Cuvntului lui Dumnezeu sau nu vrea să creadă, dacă crede mărturia lui Isus Hristos cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu sau nu vrea s-o creadă.
Există mai multe  domenii de dovezi obiective care testează  şi sprigină integritatea inspiraţiei orale şi plenare a autografelor.
În primul rând, există o “dovadă bibliografică” în favoarea autenticităţii Bibliei.  Nici o altă scriere din antichitate nu are mai multe resurse ca Biblia. În afară de cele 643 de copii ale scrierilor lui Homer, care au fost scrise cam în anul 850 î.H. celelalte lucrări clasice au fost scrise între anii 450 î.H şi 10 î.H., dar se găsesc numai  două sau trei copii din fiecare. Noul Testament are aproape  14.000 mii de copii. Nu numai “cantitatea” copiilor este mai mult decât amplă, dar şi “calitatea” manuscriselor biblice depăşeşte pe aceea a celorlalte manuscrise. Aceasta se datoreşte în mare parte extraordinarei griji cu care evreii au păstrat şi tradus manuscrisele şi le-au copiat.
Trecerea timpului este de asemenea un factor hotărâtor. Manuscrisele de la Marea Moartă, datate înre anii 200 î.H. şi 68 d.H., reduc mult intervalul de timp între scrierile cîrţilor Vechiului Testament şi cele mai vechi copii ale Vechiului Testament. Intervalul de timp care separă autografele(originalul)  Noului Testament şi copiile existente este între 100 şi 200 de ani. Un timp foarte scurt în comparaţie cu copile din literatura greacă.
În al doilea rând există o dovadă internă în favoarea autenticităţii Bibliei. Ea nu numai că susţine că este Cuvântul lui Dumnezeu(Expresia “Aşa vorbeşte Domnul” este întilnită de câteva mii de ori), dar şi afirmă că nici cea mai mică literă din ea nu va trece până când nu se va împlini în întregime(Matei 5:17-18)
Mulţi din scriitorii BIbliei au susţinut că sunt martori oculari şi de aceea au scris cele văzute, auzite şi trăite. Deşi cei peste 40 de autori au scris cele 66 de cărţi de-a lungul a aproape 2000 de ani, nu există contraziceri între ei sau scrierile lor. De asemenea, cele scrise în Vechiul  Testament, pecetluit şi canonizat, se împlineşte în Noul Testament. Există deci o dovada internă a împlinirii profeţiilor. Unele s-au împlinit în trecut, altele se împlinesc chiar sub ochii noştri şi altele se vor împlini în viitor.
În al treilea rând există din abundenţă dovezi externe care sprigină faptul că Biblia este fără greşeală. Astfel, când Biblia vorbeşte în probleme de istorie sau ştiinţă, ea nu dă greş. Atunci când unii au afirmat că ştiinţa sau istoria au contrazis Biblia, mai târziu, s-au desecoperit dovezi în favoarea Biblie.
Şi mai recent, dovezi arheologice au confirmat istoricitatea Bibliei în multe feluri în ce proveşte conducătorii, neamurile, limbile, luptele, obiceiurile, localizările geografice, tragediile şi alte evenimente. De asemenea alte scrieri afirmă  că Noul Testament atestă despre istoricitatea lui Isus Hristos şi a altor personaje contemporane.
Dragul meu, există destule dovezi că Biblia este Cuvântul fără greş al Lui Dumnezeu, şi că ea este de folos să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca să poţi fi omul de care se foloseşte Dumnezeu, echipat şi destoinic pentru orice lucrare bună. Începe şi studiază Biblia ca să te convingi că ea este o carte supranaturală, că în ea se găsesc adevăratele cuvinte ale vieţii.