Pentru a   înțelege mai bine acest articol, vă sfătuisc sa citiți articolul anterior "Ce este Prozelitismul?", apoi să vă reântoarceți aici.
În Biblia de limbă Română cuvîntul "Prozelit, prozeliţi, prozeliţii", îl întîlnim numai de 3 ori şi toate menţiunile acestea se întîlnesc în cartea Faptele Apostolilor. Trebuie de remarcat faptul că în original, cuvîntul este întîlnit de mai multe ori.
Prima menţiune o găsim în capitolul 2, în ziua Cincizecimii, cînd sa pogorît Duhul Sfânt peste ucenicii Domnului Isus:


"Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: ,,Toţi aceştia cari vorbesc, nu sînt Galileeni? 8 Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? 9 Parţi, Mezi, Elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia, 10 Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, Iudei sau prozeliţi, 11 Cretani şi Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!" (Faptele Apostolilor 2:7−11)

Printre toţi oaspeţii veniţi la Ierusalim, în ziua Cincizecimii, în aceasta categorie de oameni, găsim şi pe Prozeliţi, puşi alături cu Iudeii. Aici vedem ca Prozelitismul, iniţial nu a fost legat de Creştinism(cum o arată unele dictionare sau comentarii) ci a a apărut mult mai înainte. Cartea Faptele Apostolilor în capitolul 2 ne descrie ziua Cincizecimii, a coborîrii Duhului Sfînt, şi defapt odată cu coborîrea Duhului Sfînt, aceasta a constituit şi începutul Bisericii Creştine. Dar noi vedem, chiar în aceaşi zi, acolo erau deja prezenţi aşa numiţii  "prozeliţi".

Cine erau Prozeliții?
Dicţionarul Biblic ne da următoarea definiţie a cuvintului:

4339 proselutos {pros-ay’-loo-to: Nou venit, un străin, un prozelit, unul dintre neamuri care s-a convertit la Iudaism.

Deci, Prozelit,  era un străin, un om dintre neamuri care s-a convertit la Iudaism. Defapt Rabinii, imparţeau pe Prozeliţi în două categorii. Proseliţii dreptăţii care au primit tăierea împrejur şi se obligau să ţină întreaga lege Mosaică; şi proseliţii porţii care locuiau printer Iudei, dar nu erau tăiaţi împrejur, şi ţineau doar cîteva dintre legi.
Evanghelia dupa Matei 23:15 spune aşa:

Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi înconjuraţi marea şi pămîntul, ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decît sînteţi voi înşivă.

In original, in loc de expresia "Tovarăş de credinţă" este folosit cuvîntul de mai sus „proselutos {pros-ay’-loo-to) Fariseii şi Cărturarii care erau de religie Iudaica, Biblia zice că înconjurau marea şi pămîntul (in sens metaforic) ca să prozeliteze pe cineva la credinţa lor. Deci încă odata vedem că în sfînta Scriptura, cînd se vorbeste de prozelit, prozeliţi, se are în vedere pe cineva care a fost dintre neamuri şi s-a convertit la Iudaism.
Un Prozelit poate deveni copilul Lui Dumnezeu
Cartea Faptele Apostolilor ne dă o altă relatare cu privire la prozeltism, și anume:

Deaceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfînt şi înţelepciune, pe cari îi vom pune la slujba aceasta. 4 Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvîntului.» 5 Vorbirea aceasta a plăcut întregei adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfînt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia. (Faptele Apostolilor 6:3−5)


Printre cei 7 Bărbaţi temători de Dumnezeu care au fost aleşi să slujeasca la mese, îl vedem şi pe Nicolae din Antiohia, care a fost dintre neamuri, se convertise cîndva la Iudaism, dar acum, cînd a crezut din toata inima în Domnul Isus Hristos, Biblia spune cî el, împrună cu cei 6, era vorbit de bine, plin de Duhul Sfînt şi înţelepciune.


Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;(Faptele Apostolilor17:30)

Fie Iudeu, Român, Grec sau indiferent de naționalitate, Dumnezeu vrea ca toți noi să ne întoarcem cu fața spre El. Și dupa ce ne-am întors, El nu mai ține seama de vremurile acelea de neștiință. De ce?

"Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s’au dus: iată că toate lucrurile s’au făcut noi. (2 Corinteni 5:17)

Oricine ai fi tu, oricare nu ți-ar fi trecutul, Dumnezeu te iubește și te așteaptă sa vii și să te împaci cu El, prin credință în Fiul Său Isus Hristos.